2. «Gheorghe Hagi» în «O sută de fotbaliști celebri», de V.I. Malov

Gheorghe Hagi

(născ. în 1965)

A jucat la cluburile româneşti F.C. «Constanţa», «Sportul» Studenţesc, «Steaua» Bucureşti, la cluburile spaniole «Real» Madrid, F.C. «Barcelona», la clubul italian «Brescia», la clubul turc «Galatasaray» Istanbul. Între anii 1983-2000 a jucat în naţionala României.

Gheorghe Hagi e cel mai bun jucator din istoria fotbalului românesc. A evoluat ca mijlocaş şi a fost un excelent dirijor, cu un rafinat simţ al jocului. A fost considerat un maestru inegalabil al ultimei pase, chiar el nu a lăsat niciodată să-i scape oportunitatea de a şuta la poartă. La echipele la care a jucat a devenit întotdeauna un lider incontestabil şi a ştiut să-şi mobilizeze coechipierii.

Talentul fotbalistic al românului din oraşul-port Constanţa a ieşit în evidenţă foarte devreme. La treisprezece ani juca deja în echipa de tineret a clubului F.C. «Constanţa», la şaptesprezece – în naţionala de tineret a României, la optsprezece debuta în echipa naţională. În 1983 Hagi s-a transferat de la F.C. «Constanţa» la echipa bucureşteană «Sportul» Studenţesc, iar peste un an a participat la Campionatul European din Franţa în componenţa naţionalei României. Echipa României nu a impresionat atunci. A fost într-o grupă cu puternicile reprezentative ale Spaniei, Portugaliei şi Germaniei, ocupând ultimul loc după un egal şi două înfrângeri. Încă nu sosise pentru român perioada în care să fascineze lumea fotbalistică.

Însă tânărul Hagi a continuat să fascineze România fotbalistică. În campionatul României din 1985 a marcat 20 de goluri. În următorul – deja 31, într-un singur meci marcând şase goluri. Un mare admirator al talentului său s-a dovedit a fi chiar preşedintele comunist al României Nicolae Ceauşescu. Printr-un decret prezidenţial în 1986 Gheorghe Hagi a fost transferat de la «Sportul» Studenţesc la echipa bucureşteană «Steaua» Bucureşti, cel mai puternic club din ţară. Nu cu mult timp în urmă «Steaua» câştigase pentru prima şi singura dată în istoria sa Cupa Campionilor Europeni, învingând în finală, dupa executarea loviturilor de la 11m, pe F.C. «Barcelona».

Pentru tehnica sa excelentă, viteza şi talentul său de «dispecer» şi «goleador», Gheorghe Hagi a devenit «Maradona din Carpaţi». Au început să se intereseze de el cluburi europene renumite şi, în scurt timp, dupa căderea regimului comunist din 1989, a ajuns la «Real» Madrid.

Până atunci reprezentativa României, cu Hagi deja căpitan permanent, a evoluat cu succes la Campionatul Mondial din 1990 din Italia. În grupa sa România a învins naţionala URSS cu 2:0, a pierdut în faţa Camerunului cu 1:2 şi a terminat la egalitate, 1:1, cu reprezentativa Argentinei, campioana mondială en-titre şi viitoarea finalistă. Românii s-au calificat în optimile de finală, dar au pierdut în faţa naţionalei Irlandei după executarea loviturilor de la 11m.

«Realului» din Madrid «Maradona din Carpaţi» nu i-a fost de mare folos: la începutul anilor ′90 «clubul galacticilor» trecea printr-o perioadă dificilă. După ce a jucat la Madrid în sezoanele 1990-1991 şi 1991-1992, Hagi s-a transferat la echipa italiană «Brescia» care era atunci antrenată de fostul selecţioner al naţionalei României de fotbal Mircea Lucescu. Dar la «Brescia» nu era totul în roz şi în cele din urmă echipa a retrogradat în serie «B».

Însă Hagi a jucat extraordinar la Campionatul Mondial din 1994 din SUA, toata naţionala României fiind apreciată la cel mai înalt nivel. În grupe românii s-au clasat meritat pe primul loc, iar în optimi au jucat excelent, învingând reprezentativa Argentinei cu scorul de 3:2. Încă de la începutul meciului românii au marcat în poarta sud-americanilor două goluri, făcându-i pe argentinieni să-şi piardă curajul şi, deşi aceştia din urmă nu au cedat iniţiativa, jucându-şi şansa până la capăt, nu au mai reuşit să întoarcă rezultatul. Reprezentativa României s-a calificat în sferturile de finală, pierzând, iarăşi, după executarea loviturilor de la 11m, în faţa naţionalei Suediei.

Gheorghe Hagi a mai făcut o încercare de a cuceri Spania, transferându-se la F.C. «Barcelona». Lui J. Cruyff Hagi i-a fost recomandat de Hristo Stoicikov. Dar, în cele din urmă, «Maradona din Carpaţi» şi «Olandezul zburător» n-au înregistrat succese împreună, în 1996 Hagi acceptând propunerea clubului din Istanbul «Galatasaray».

În această perioadă începe ascensiunea fotbalului din Turcia care, în scurt timp, impresionează întreaga lume. La cluburile turceşti s-au transferat mulţi jucători renumiţi din diferite ţări. La acelaşi club, de exemplu, a evoluat fostul portar al naţionalei Braziliei Taffarel. Aflându-se la deplina maturitate fotbalistică, Hagi a devenit imediat liderul incontestabil al clubului din Istanbul, entuziasmându-şi suporterii prin jocul său inteligent, spectaculos şi în forţă. Forma excelentă şi-a păstrat-o şi la 35 de ani când «Galatasaray», cu aportul lui Hagi, s-a calificat pentru prima oara în finala Cupei UEFA şi a învins, după executarea loviturilor de la 11m, pe «Arsenal» Londra. Însă Hagi, primind cartonaş roşu în semifinale, nu a jucat în finală.

La vârsta maturităţii Hagi a rămas căpitanul şi liderul naţionalei României. La Campionatul Mondial din Franţa din 1998 românii au ocupat, ca şi la campionatul precedent, primul loc în grupe, dar n-au reuşit să treacă de faza optimilor de finală, pierzând în faţa Croaţiei cu 0:1.

Pentru ultima oară pe arena internaţională Hagi a evoluat la Campionatul European din 2000. Românii au trecut iarăşi de grupe, dar au pierdut în sferturi în faţa viitoarei finaliste – Italia cu 2:0. Din păcate, din cauza cartonaşului roşu primit, Hagi nu a putut juca în toate meciurile.

Cariera de fotbalist pentru «Maradona din Carpaţi» s-a încheiat nu cu mult timp în urmă. Hagi s-a retras după ce a devenit erou naţional în două ţări – în Turcia, unde a jucat ultimii ani, şi în România natală.

(Gheorghe Hagi în «O sută de fotbalişti celebri», de V.I. Malov, Moscova, Editura «Vece», 2005, pag. 339-341, traducere din limba rusă în limba română de Petru Istrate // Însemn, № 3, Iaşi: C.T. «I.C. Ştefănescu», 2011, P.28-29. - ISSN: 2068-0937)