- Colegiul Tehnic «Ioan C. Ştefănescu» - Iași în Revista Şcolii Ieșene
«Univers Didactic»
După prezentarea cu succes de anul trecut în cadrul Proiectului «Şcoala ieşeană», realizat de I.S.J. Iaşi, cu sprijinul ziarului «Evenimentul» de Iaşi (v. materialul publicat în 12.04.2014), Colegiul Tehnic Ioan C. Ştefănescu, reprezentat de directorul instituţiei, prof. Liana Dolores Voinea, profesorii Carmen Grigoraş, Petru Istrate şi de elevii sau foştii elevi Georgiana Lupu, Cătălina Barari, Francisca Ioana Chirilă, Cristina Băitoi, a fost promovat la cel mai înalt nivel în cadrul Revistei Şcolii Ieşene «Univers Didactic», din nr. 10 / 2014 (serie nouă), Casa Corpului Didactic Spiru Haret din Iaşi oferind posibilitatea cititorilor să ne cunoască realizările din ultima perioadă.
Vă propunem o parte din materialul publicat:
DIMENSIUNI AXIOMATICE ALE ŞCOLII IEŞENE
COLEGIUL TEHNIC «IOAN C. ŞTEFĂNESCU» - IAŞI
[…]
DE ANIMA
Colier de suflete
Eram singură în faţă unui hol rece ca un vagon care nu se mai termină. Desculţă, cu părul lung, într-un halat alb, aşteptam o explicaţie.
Curioasă din fire, am început să păşesc pe cimentul cuprinzător şi rece. Îmi doream să ajung acasă. Ştiam că la capătul holului exista o uşă, iar, după ce coborai scările, te aşteaptă cineva drag. Îmi era frică în dominantul întuneric. Am început să cânt colinde. Asta fac, de obicei, când intru în panică. Ce se afla în spatele uşilor urma să aflu după ce mă cunoşteam pe mine. Mă fascinau, deşi mai văzusem multe exemplare de acelaşi fel.Mă sprijineam de pervazul unui geam. În faţa mea o uşă banală de termopan. Albă. Colindele mele o făceau mai puţin plictisitoare, însă m-am întors la peisajul inocent de afară. Ningea. Am început să desenez cu degetul pe geamul aproape îngheţat ... o băncuţă pe care voi sta la bătrâneţe, lângă un leagăn pentru nepoţi. Toate acestea se aflau la marginea unui lac uitat de timp.Cu cât desenam în partea stângă salcâmul de la marginea apei, cu atât băncuţa îşi pierdea conturul.
M-am întors atât de hotărâtă să deschid uşa, încât nici măcar ciudatul sentiment de frică nu a mai avut timp să mă învăluie.
O siluetă mă aştepta pe un scaun aşezat la geam. Un bărbat fuma o ţigară.
- Hai, intră! Ţi-a trebuit cam mult să-ţi faci curaj!
Îmi vorbea de parcă mă cunoştea de-o viaţă. Din mâna lui fumul ţigării se ridica fără grabă şi fără scop ... Era ca un balet lent şi neîntrerupt. Lângă geam un pat mic, de o persoană, pe care s-a aşezat imediat ce a terminat de fumat. M-a invitat să iau loc pe scaunul mutat de la geam.
- Sunt amărât. M-am săturat să îşi tot bată joc de mine.
Întinsese mâinile.
- Uite! Cu astea două am muncit ca să-l fac om.
Se uita la mine cu ochii tremurând, iar o lacrimă se smulse din ochii ce văzuse atâtea nenorociri.
- De ce nu m-a ascultat? Acum ...
Se îmbărbătă cu zâmbetul îngerilor.Lacrimile curgeau şiroaie.Stătea cu capul în mâini şi plângea, cuvintele nu-şi mai aveau rostul.
Speriată, m-am ridicat uşor de pe scaun şi l-am lăsat singur. Holul mi se părea mult mai amuzant acum, însă la fel ca povestea acelui om: rece, trist şi pătrunzător. Un curent, parcă, mă împiedica să închid uşa, dar ştiam că e din cauza geamului deschis, deşi chiar şi ura pe care acel bătrân o purta sufletului părăsit devenise neîncăpătoare. Oricum, ura devine cel mai sincer sentiment.
Vedeam holul ca pe un azil de suflete.
Toţi suntem datori cu o moarte. Trăim în iubire, plecăm în lumină, căci Dumnezeu e lumina iubirii. A avea credinţă înseamnă şi să crezi în tine.
Mi-am analizat sufletul, însă rezultatul a fost o eroare aşa că am început să cercetez sufletele altora. Fiecare suflet are câte o poveste. Am vorbit cu multe.Se ascundeau după uşile dalbe de termopan.
Aceasta e povestea sufletului meu.Uneori tânăr şi temător, alteori bătrân şi melancolic.
Georgiana LUPU
[…]
Poarta viitorului
Speranţa într-un viitor strălucit, curajul şi încrederea în propriile forţe sunt «arme» pe care ar trebui să le deţinem în perioada anilor de liceu, având conştiinţa că lumea «de peste dealuri», cu cărările vieţii ducând în direcţii necunoscute, unde totul ni se pare un deja-vu, dar în realitate rămânând o zonă necunoscută, este drumul pe care păşim cu responsabilitate, dar şi cu regrete, întrucât, când privim în urmă, vedem umbre şi amintiri.
În cadrul etapei adolescentine totul e posibil, dacă avem dorinţe realizabile şi putere de muncă, fiind călăuziţi de voia lui Dumnezeu şi susţinerea părinţilor, familia păstrând pentru mine cheia cuvintelor de aur.
Viaţa m-a făcut să înţeleg treptat, prin obstacolele pe care mi le-a întins, că orice situaţie dificilă are o soluţie, bună sau, de ce nu, chiar mai puţin bună, dar care zideşte de fiecare dată o temelie, restul ţinând doar de noi.
Am început să construiesc, ca să obţin un zid înalt şi puternic, mai ales împotriva exceselor şi dezamăgirilor, care să nu mă reprezinte, iar cel mai mult contează în tot ce fac nu să mă afirm, ci să îmi depăşesc limitele.
Anii de liceu continuă departe de ce am mai scump: familia, distanţa (doar fizică!) ce ne separă situându-se deja în plan secund, căci dragostea celor dragi o simt mereu alături.
Alegerea mea de a studia în România la C.T. «Ioan C. Ştefănescu» a fost o decizie corectă, pentru că mi-am dorit profilul Designer Vestimentar. Am făcut multe sacrificii, cel mai greu fiindu-mi să mă obişnuiesc cu un nou mod de viaţă, dar am mers mai departe, gândindu-mă la cuvintele pe care le-am auzit de la mai mulţi oameni cu experienţă de viaţă: «Cel mai greu e începutul, hotărârea şi primul pas, iar ceea ce urmează vine de la sine, din adâncul sufletului».
Prietenii pe care i-am cunoscut, colegele de cameră au fost alături de mine, iar în profesori am găsit un sprijin. M-au încurajat şi m-au îndrumat prin implicarea şi participarea la diferite activităţi, şcolare şi extraşcolare, precum: concursuri de creativitate, serbări, olimpiade, sesiuni de referate şi articole ştiinţifice, obţinând premii şi diplome, dar, în primul rând, experienţă. Datorită dascălilor mei am deprins treptat siguranţa în a ţine un discurs pe o anumită temă sau arta de a scrie, articole şi alte tipuri de texte, pe care le-am publicat începând din clasa a IX-a, în revistele şcolii şi chiar în culegeri de specialitate. Am fost de asemenea motivată în a învăţa cele mai răspândite şi îndrăgite limbi moderne şi am ţinut cont de sugestii pentru lectura suplimentară, fiind primită la bibliotecă cu inima deschisă.
Pentru cele scrise mai sus şi multe alte sfaturi pe care le-am primit de la dragii mei profesori, le sunt profund recunoscătoare şi n-am să-i uit nici după ce-mi voi lua zborul spre un alt început.
Cristina BĂITOI
[…]
PUBLICAŢII ŞŢIINŢIFICE ALE PROFESORILOR ŞCOLII
· Prof. Liana Dolores Voinea, prof. dr. Elisabeta Mincior, prof. Mihaela Gall, ms. Ana Bungianu - Poftă bună!, o colecţie de reţete culinare ale Colegiului Tehnic «Ioan C. Ştefănescu», Editura Pim, Iaşi, 2013
· Prof. dr. Petru Istrate - Micii literaţi, Iaşi, 2012
· Prof. Carmen Grigoraş – Semantica coşeriană în studiul lexicului limbii române,Editura Pim, Iaşi, 2013
· Prof. dr. Liliana Apintei – Predictibilitate şi haoticitate în sisteme gravitaţionale, Editura Ars longa, Iaşi, 2011
· Prof. dr. ing. Irina Isabella Savin – Tehnologii de epurare, 2011
· Prof. dr. ing. Irina Isabella Savin – Metode de laborator pentru testarea încărcării reziduale a apelor uzate din industria textilă, 2011
· Prof. dr. ing. Irina Isabella Savin – Metode de laborator pentru testarea încărcării, 2011
· Prof. dr. ing. Irina Isabella Savin– Managementul clasei de elevi, 2011
Autori: Director, prof. Liana Dolores VOINEA
prof. Carmen GRIGORAŞ
prof. dr. Petru ISTRATE
(A(p)titudini, № 9)