- Mihai Cimpoi – «O istorie deschisă a literaturii române din Basarabia»

«Literatura română din Basarabia trebuie citită nu numai în cuvintele ei scrise pe file de hârtie, pe foi de gazete, pe bucăţi de cămaşă în închisori, ci şi în tăcerile interstiţiale dintre cuvinte, unde suferinţa exilului colorează dramatic şi înăspreşte expresia, îi dă un sens existenţial».

(M. Cimpoi)

Cărturarul Mihai Cimpoi este autorul Istoriei deschise a literaturii române din Basarabia (trei ediţii apărute la Chişinău: 1996, 1997, 2002), o monografie exhaustivă a literaturii basarabene de la 1812 până în zilele noastre. Citind această carte (noi am parcurs cea de-a doua ediţie, reeditată la Galaţi în 1997), putem afla despre ierarhia literaturii de dincolo de Prut şi de scriitorii ei. În această primă, şi, până la proba contrarie, cea mai autorizată lucrare de sinteză şi analiză asupra fenomenului literar basarabean, criticul ne-a demonstrat, o dată în plus, nu numai capacităţile exegetice, ci şi o vastă erudiţie.

În cel dintâi capitol al cărţii, intitulat «Literatura basarabeană: caractere esenţiale», sunt prezentate trăsăturile, dar şi valorile basarabene în sintagme ca: «închidere progresivă», «fixarea strategică în cerc», «dragostea de neam, grai şi moşie», «iubirea de ţăran», «religiozitatea mistică».

În primul subcapitol «Exilul basarabean ca exil interior» exilatul din Republica Moldova este «cavaler al rezistenţei», al spiritului, al apărării limbii române, practicând un refugiu în interior «ca un modus vivendi al lui».

Subcapitolul «Cultură şi literatură. Rădăcini şi coroană» analizează liniile directoare, autorii şi contribuţiile lor la edificarea vieţii culturale basarabene din secolele al XIX-lea şi al XX-lea. M. Cimpoi ne prezintă metaforic «comunicarea între rădăcini şi coroană»: «Ca şi rădăcina, cultura este reproductivă, având funcţia de a alimenta permanent coroana reproductivă cu roade concretizate în fructe individuale, cu aromă specifică», productivitatea fiind «cea care asigură unicitatea afirmării».

În subcapitolul următor, «Regalitatea documentului uman», documentarea şi documentul devin «forma mentis», dar mai ales «o mărturie sinceră», «un strigăt existenţial» menit să asigure supravieţuirea, rezistenţa, «depăşirea spaimei de singurătate, de înstrăinare».

În capitolul «Pionieri şi clasici» este cercetată contribuţia scriitorilor basarabeni din sec. al XIX-lea la dezvoltarea literaturii române: Costache Stamati, Ioan Cantacuzino, Alexandru Donici, Costache Negruzzi, Alecu Russo, Bogdan Petriceicu Hasdeu, Dimitrie Petrino.

Capitolul «Mesianicii începutului de secol XX» îi are ca reprezentanţi de seamă pe Alexie (Alexei) Mateevici, Tudose Roman şi aromânul basarabean Nuşi Tulliu. Limba noastră de A. Mateevici s-a impus astăzi ca imn de stat în R. Moldova.

Următorul capitol, «Ora stelară (Anii treizeci: românism şi culoare locală)», este dedicat activităţii scriitorilor basarabeni din perioada interbelică. Dintre aceştia se remarcă: Constantin Stere, Pan Halippa, Ion Buzdugan, Vasile Luţcan, Eugeniu Coşeriu (înainte de a deveni un «gigant al lingvisticii»).

«Perioada postbelică: rătăciri dogmatice şi întoarceri la Ithaka» este titlul penultimului capitol ce sintetizează literatura basarabeană contemporană. Autorul ne arată problemele cu care se confruntă scriitorii basarabeni, titlurile subcapitolelor fiind edificatoare în acest sens: «Înstrăinare, ruptură, continuitate»; «Infernul proletcultist»; «Singuri sub semnul exilului»; «Vânturile lumii şi focul sacru din vatra proprie»; «Scriitorii perioadei 1955-1965 faţă cu teroarea istoriei»; «Căutarea de sine a literaturii basarabene»; «Schimbarea la faţă»; «Generaţia ’’ochiului al treilea’’»; «Drama criticii şi istoriei literare»; «Prezenţe basarabene în literatura română postbelică». Scriitori basarabeni remarcabili din perioada postbelică pot fi consideraţi: Grigore Vieru, Ion Druţă, Vasile Vasilache, Liviu Damian, Anatol Codru, Vladimir Beşleagă, Ion Vatamanu, Petru Cărare, Petru Dudnic, Dumitru Matcovschi, Emil Loteanu (cunoscut mai mult ca regizor şi scenarist al filmelor Şatra şi Gingaşa şi tandra mea fiară), Nicolae Dabija, Arcadie Suceveanu, Leonida Lari, Vasile Romanciuc, Ioan Hadârcă, Valeriu Matei. Literatura pentru copii este unul din compartimentele literaturii basarabene actuale, fiind cunoscută prin cărţile lui Spiridon Vangheli şi Iulian Filip.

Ultimul capitol, «Viaţa literară», ne prezintă cenaclurile, societăţile literare, uniunile de creaţie, revistele, congresele şi premiile acordate scriitorilor moldoveni de peste Prut. De remarcat postargumentul exegetului despre fenomenul basarabean sub semnul păsării Phoenix şi impresionanta bibliografie.

O istorie deschisă a literaturii române din Basarabia a lui Mihai Cimpoi rămâne o carte absolut necesară pentru cultura română, exegetul devenind mesagerul literaturii de pe ambele maluri ale Prutului. Această lucrare enciclopedică ar merita să fie în biblioteca oricărui filolog român, alături de Istoria literaturii române de la origini până în prezent (1941) a lui George Călinescu şi de Istoria critică a literaturii române (2008) a lui Nicolae Manolescu.

Bibliografie

1. G. Călinescu, Istoria literaturii române dela origini până în prezent, Bucureşti: SemnE, 2003.

2. M. Cimpoi, O istorie deschisă a literaturii române din Basarabia, Ediţia a II-a, Galaţi: Porto-Franco, 1997.

3. M. Cimpoi, Lumea ca o carte, Bucureşti: Ideea Europeană, 2004.

4. M. Cimpoi, Grigore Vieru, poetul arhetipurilor, Iaşi: Princeps Edit, 2009.

5. N. Manolescu, Istoria critică a literaturii române, Bucureşti: Paralela 45, 2008.

6. A. Suceveanu, Ispita universalităţii // Sud-Est, № 2, 2008.

(Dimitrie Cantemir şi vocaţia europeană a gândirii româneşti, Simpozionul Naţional cu Participare Internaţională, Ediţia a 7-a, Iaşi: Spiru Haret, 2010, P.32-33. - ISBN: 978-973-579-191-9)