3. A(p)titudini adolescentine

Gânduri / Rânduri

Adolescenţa reprezintă vârsta încercărilor şi trăirilor nelimitate, perioada tuturor posibilităţilor şi a preocupărilor multiple, sabia cu două tăişuri, fiind presărată cu bucurii, regrete, pasiuni, deziluzii, victorii scontate şi înfrângeri dureroase.

Pentru liceenii care sunt pasionaţi de literatura naţională şi chiar universală (am remarcat şi consemnat la orele de limba şi literatura română) ADOLESCENŢA înseamnă, în primul rând, muncă asiduă, dar şi efort creator, libertate artistică, inspiraţie divină, originalitate. Formele de manifestare sunt diverse: scenete în variantă modernă (v. premiul câştigat între clasele a X-a cu Ridichea cea modernă), articole ştiinţifice (v. Arta basarabeană contemporană: literatura, muzica, cinematografia, material cu care două moldovence talentate deja s-au evidenţiat pe tărâmul cercetării), prezentare de carte (cititul determinându-i pe unii elevi, pentru care lectura îşi face loc între preocupările zilnice, să se înscrie şi să câştige concursul desfăşurat la Colegiul nostru) şi, nu în ultimul rând, eseuri despre gânduri, idei, tălmăciri ale unui tablou cu o tematică tinerească, scrisori, iubiri adolescentine. Ba chiar, printre «cititorii vechi», «s-au rătăcit» interjecţii specifice vârstei, un basm inedit şi un testament de neuitat! Bobocii mei au redactat primele texte ştiinţifice şi poetice pe tema dată, iar o elevă de peste Prut şi şefa clasei din a IX-a D ne-au demonstrat (a câta oară?!) că muza e prietenă cu munca oricând şi oriunde (v. lucrările despre tema iubirii în Venere şi Madonă sau în lirica eminesciană). Tot poetul românilor poartă titlul unei poezii scrise de o adolescentă inspirată, lirica elevilor noştri fiind prezentă prin mai multe creaţii valoroase.

Aşadar, adolescenţa nu are limite şi rămâne etapa care ne marchează a[p]titudinile! Convingeţi-vă în rândurile următoare.

(«A[p]titudini», № 3)