20. Arc peste timp (1966-2016): Pagini de suflet în revistele și albumele școlii

Deşi au existat câteva publicaţii înainte de anul 2000 (Pasiuni liceene, Vlăstare, Pro Victoria), în ultimii 15 ani, aliniindu-se cerinţelor învăţământului modern, colegiul nostru s-a remarcat printr-o intensă activitate editorială, revistele şi albumele din această perioadă (35. Revista omagială a Grupului Şcolar de Industrie Uşoară «Victoria», Ani de liceu, Însemn, Aripi de lumină, A[p]titudini, Ed ICS, Albumele şcolii, 30. Revista omagială. Grupul Şcolar de Industrie Uşoară «Victoria») reflectând preocupările ştiinţifice şi literare ale profesorilor şi elevilor noştri. De menţionat că în 2003 am descoperit revista de chimie Info «Chim», iar în 2007 şi 2008 au mai apărut două numere ale unor reviste de specialitate: Fizik la îndemâna oricui şi Ştiinţa pentru toţi.

● 35. REVISTA OMAGIALĂ А GRUPULUI ŞCOLAR DE INDUSTRIE UŞOARĂ

«VICTORIA» - 2001

«Împlinirea a 35 de ani de existenţă a Grupului Şcolar de Industrie Uşoară „Victoria” - Iaşi are pentru fiecare din cei care au fost şi sunt legaţi de această instituţie semnificaţii diferite, ceеa ce determină stări diverse: nostalgie, satisfacţii, speranţe, sentimentul mulţumirii...»

Dir. ing. Cristina BUTNARU

GRUPUL ŞCOLAR DE INDUSTRIE UŞOARĂ «VICTORIA», IAŞI – LA A 35-A ANIVERSARE

Grupul Şcolar de Industrie Uşoară «Victoria» – Iaşi este desemnat şcoală reprezentativă pentru rezultatele obţinute an de an prin efortul comun al cadrelor didactice şi elevilor.

Angajat activ în procesul de reformă din învăţământ, începând cu anul 1990, Grupul Şcolar Textil se bucură de o recunoaştere naţională a performanţelor obţinute în pregătirea elevilor. Aceste performanţe au condus la implicarea directă a şcolii în programul Phare - vet în calitate de şcoală pilot. Un număr mare de cadre didactice bine pregătite prin programe speciale de perfecţionare au elaborat programe şcolare, planuri de învăţământ, manuale şcolare, probe de evaluare.

Unul din punctele tari ale şcolii îl constituie colectivul de cadre didactice, cu grade didactice, majoritatea cu gradul didactic I, cadre bine pregătite profesional şi care şi-au demonstrat dragostea pentru învăţământ, prin rezultatele obţinute în pregătirea elevilor pentru examene, în sesiuni de referate şi comunicări, la concursuri şcolare şi olimpiade, în activităţi culturale, educative şi sportive.

Merită să fie remarcat şi numărul mare de elevi admişi în fiecare an în învăţământul superior şi numărul mare de absolvenţi încadraţi şi în unităţile economice cu profil de industrie uşoară din Iaşi şi din alte localităţi ale ţării.

Ceea ce constituie o mândrie pentru şcoală este puternica bază materială, folosită în pregătirea elevilor.

Puţine şcoli se bucură de două cabinete de informatică, un cabinet de fibre textile dotat cu aparate moderne pentru executarea lucrărilor de laborator, aparatură modernă şi calculator cu programe speciale de structură şi creaţie pentru textile în cabinetul de ţesătorie, un spectrofotometru cu calculator în cabinetul de finisaj şi un număr de 27 de cabinete şcolare foarte bine dotate cu mijloace didactice.

Şcoala deţine o bibliotecă bine organizată.

Ceea ce constituie unul din punctele tari ale şcolii este atelierul de producţie care este organizat pe principiul unei microîntreprinderi textile. Aici se execută lucrări specifice din ţesătorie, finisaj textil, tricotaje, confecţii. Atelierul se remarcă prin cea mai mare valoare a unei producţii în atelierele şcolare pe plan judeţean şi naţional şi prin dotarea deosebită. Puţine unităţi economice se bucură să aibă o dotare care să permită executarea unor lucrări complexe atât pentru o producţie de serie, cât şi pentru unicate. De asemenea, şcoala noastra are în dotare utilaje moderne, cum sunt maşini de ţesut, maşini de tricotat cu calculator, maşini de cusut ultramoderne şi prese de călcat.

Nu putem să nu amintim, alături de programul Phare – vet, programul Leonardo da Vinci, proiectele din şcoală privind învăţământul de la distanţă şi colaborarea cu şcoli de profil din alte ţări.

Faptul că suntem în continuare centru de perfecţionare pentru maiştri şi asigurăm pregătirea prin practică pedagogică a cadrelor didactice din învăţământul postuniversitar şi a studenţilor de la Universitatea Tehnică «Gh. Asachi» şi de la Universitatea «Al.I. Cuza», ne onorează. În an universitar continuăm tradiţia de a fi gazda numeroaselor manifestări ştiinţifice ale cadrelor didactice şi ale elevilor.

Avem onoarea de a organiza Concursul Naţional pentru specialitatea Confecţii şi de a fi gazda prezentării ofertei de formare pentru un însemnat număr de şcoli tehnice ieşene.

Complexitatea formelor de pregătire a elevilor prin liceu tehnic de zi şi seral, clase de liceu teoretic zi şi seral, şcoală profesională şi de ucenici permite să-şi desfăşoare activitatea un număr de 117 cadre didactice şi un număr de 1561 elevi.

În an aniversar să-i dorim şcolii să rămână un pion însemnat al învăţământului românesc şi să formeze cu aceeaşi dăruire generaţii de tineri bine pregătiţi pentru o profesie şi pentru viaţă.

Prof. ing. Carmen DIONISIE

● ANI DE LICEU: 2004/2016, ISSN 2068-2816

ANI DE LICEU – 2007

IMNUL ŞCOLII

«Aici sunt profesorii ce ştiu să ne suporte,

Aici sunt şi colegii, mai mici, dar şi mai mari,

Liceul nostru astăzi, paradoxal, e forte

Prin fetele lui mândre şi prin băieţii... rari!»

ANI DE LICEU – 2015

VÂRSTA ADOLESCENŢEI

Adolescenţa reprezintă vârsta unor mari confuzii şi incertitudini. Un picior este încă în copilărie, căutând sprijinul părinţilor, iar celălalt încearcă să fie adult şi independent, să decidă singur.

Mersul adolescentului este «un pas înainte, doi – înapoi sau doi paşi înainte, unul înapoi...». Adolescentul este copilul-adult ce caută senzaţii şi emoţii puternice. Tot el simte însă dorinţa de a se retrage în sine, ca la semnul unei voci interioare, mai presus de voinţă. Aceste momente sunt mai intense decât escapadele din cotidian. Ele presupun lupta între diferitele emoţii ce-l încearcă, momente de răscruce în conturarea modului de a gândi şi de a acţiona.

Adolescenţa rămâne perioada scurtă şi dulce din viaţă, când totul e permis, când visele ţi se împlinesc, doar atunci când clipeşti, iar grijile pleacă departe, atunci când baţi din palme, când, fie că vrei sau nu, îţi dai seama că surăsul tău deschide calea norilor spre soarele auriu şi arzător de vară.

Ionela MUTU - clasa a IX-a B

EPISTOLELE DINTR-A XII-A

DRAGUL MEU!

Îmi surâde ideea de a-ţi scrie! Să-mi pun toate sentimentele şi trăirile pe o foaie albă cu mirosul parfumului tău...

Adesea se spune că iubirea se vede în tot ce e frumos, în tot ce ne înconjoară, deoarece ACEASTA schimbă oameni, schimbă vieţi şi destine, ba chiar culturi!

Îţi spun, că «Tu eşti totul pentru mine», că eşti ploaia care îmi inundă sufletul de bucurie, că eşti locul preferat din lume, unde aş rămâne oricând, că tu îmi aduci primăvara în suflet, că tu mă faci să zâmbesc, atunci când am o zi grea. Tot tu eşti cel care mă inspiră şi mă ridică, atunci când îşi face loc în suflet neîncrederea.

Alături de tine trăiesc cu drag fiecare clipă, tu eşti echilibrul şi cadoul pe care viaţa mi l-a oferit, tu eşti motivul pentru care eu nu mai visez în alb şi negru, ci multicolor.

Tu eşti melodia mea preferată, eşti fiinţa care mi-a îmbogăţit pomul vieţii, eşti povestea fără de sfârşit, fiindcă iubesc un om frumos, o inimă bună, un suflet curat, gata oricând de sacrificii, fără să aştepte nimic în schimb.

Îţi mulţumesc, că eşti alături de mine, că mă motivezi, că mereu mă încurajezi, că dragostea noastră «nu se aseamănă cu a celorlalţi nefericiţi, care iubesc şi uită»!

Larisa LEONTE - clasa a XII-a D

24.02.2015 Larisa

DRAGĂ TU!

Rămân cu privirea lipită de caiet, cu un creion în mână. Numai Pinocchio îmi mai zâmbeşte. Mă întreb de ce? De ce toată lumea vine şi pleacă? Oare, pentru că am început să nu mai caut pe nimeni? Pentru că vreau să văd cui îi pasă cu adevărat? Nu ştiu! Probabil, sună foarte egoist, însă, de astăzi, chiar ţin la imaginea mea, iar, dacă vei fi lângă mine toată viaţa, înseamnă că am reuşit să mă cunosc pe deplin.

Te simt ca un cântec la pian, care mă linişteşte, unul care mă face să vreau să-l învăţ, să-i ating clapele care-l fac să vibreze, să dansez în acelaşi timp din toate simţurile, să îi cunosc toate acordurile, să îl cânt perfect, dar să şi greşesc, să-mi doresc mai mult, să mă facă să-l desăvârşesc cu noi acorduri, să-l recompun.

Te simt ca o poveste. Una din acelea care te fac să închizi cartea, să te întinzi pe pat, să închizi ochii şi să spui că «aşa ceva există doar în basme». Şi totuşi, ştii că e real, dar nu poţi să crezi. Nu poţi să crezi că rândurile te privesc în ochi, îţi fac pupilele să se dilate, fiecare capitol te face să-l mângâi, fiecare cuvânt te face să te pierzi.

Te simt ca un vin pe care îl fierbeam împreună iarna.

Te simt ca pe un film, vizionat la mine acasă, dar întrerupt până la final, reluat şi regizat de noi.

Te simt ca un doctor bătrăn, care îşi cunoaşte bine meseria, însă care rămâne uimit când îşi vede pacienta lipsită de orice speranţă de vindecare. Îmi dau seama că eram bolnavă fără tine, dar mi-ai vindecat inima, mi-ai insuflat încrederea în sine şi ai stat acolo, lângă patul în care eram tristă. Ai zâmbit de fiecare dată, când rezultatele analizelor se îmbunătăţeau şi, când corpul meu nu mai răspundea la tratament, mereu ai ştiut să-l schimbi, să aduci ceva nou, până când m-am ridicat şi te-am îmbrăţişat cu lacrimi în ochi. Atunci mi-ai spus prima dată «TE IUBESC»!

De fiecare dată, când afirmi asta, mă simt din ce în ce mai «sănătoasă», din ce în ce mai fericită, din ce în ce mai puternică.

P.S. Sunt mulţi surzi –

Tu mă auzi cel mai bine.

De când mă asculţi,

Nu mai vorbesc cu nimeni.

24.02.2015 Geo

Georgiana LUPU - clasa a XII-a H

● ÎNSEMN – 2009/2011, ISSN 2068-0937

(Nr. 1-3)

«Revista Însemn a fost creată la iniţiativa profesorilor de limba şi literatura română, astfel încercând a demonstra că talentul şi interesul pentru creaţie nu ocolesc membrii Colegiului Tehnic „Ioan C. Ştefănescu” din Iaşi».

Profesor coordonator - Petronela ŢEBREAN

ÎNSEMN –Nr. 3

TEMA IUBIRII ÎN CADRUL CORESPONDENŢEI M. EMINESCU – V. MICLE – I. CREANGĂ

Manualul de la Editura Didactică şi Pedagogică pentru clasa a IX-a (autori I. şi R. Dună) ne propune spre lecturare în cadrul temei «Iubirea» trei texte epistolare pentru a ne forma o imagine despre corespondenţa dintre Mihai Eminescu, Veronica Micle şi Ion Creangă.

Cunoscută şi recuperată, Editura Polirom, din Iaşi, publicând în anul 2000 romanul epistolar, necunoscut până la data apariţiei, «Dulcea mea Doamnă / Eminul meu iubit» (carte ce conţine 93 de scrisori ale lui M. Eminescu şi 15 ale V. Micle), corespondenţa «inedită» dintre cei doi romantici îşi păstrează în continuare o doză de mister. În cea de-a treia scrisoare din manual îl găsim implicat şi pe Ion Creangă, care, cu multă dragoste părintească, încearcă să-l determine pe marele său prieten să se întoarcă în «Iaşul marilor iubiri», unde-l aşteaptă «dulcea Veronică».

Dar să ne întoarcem la cele trei epistole şi să le analizăm tematic. În cadrul fiecăreia, iubirea, sub o formă sau alta, rămâne un sentiment unic, necondiţionat. Dragostea este spontană, delicată, iertătoare, înălţătoare, ocrotitoare... Într-un cuvânt, dragostea este dumnezeiască. Nu poţi să îi dictezi sufletului sau inimii să iubească sau să urască, poetul nostru naţional învăţându-ne, prin cuvintele de dragoste adresate Veronicăi Micle, ce înseamnă iubirea adevărată. Nu întâmplător, cei doi protagonişti au devenit, datorită scrisorilor de dragoste, etalonul naţional al cuplului romantic, cu un destin tragic, demn de cel al marilor îndrăgostiţi din literatura universală, iar dragul nostru povestitor Ion Creangă prietenul şi părintele spiritual al celor doi.

În prima scrisoare din manual descoperim un Eminescu îndrăgostit de tânăra, frumoasa şi spirituala Veronica Micle, căre-şi pierduse cu puţin timp în urmă soţul, pe profesorul ieşean Ştefan Micle. Fiind idealul poetului, cu părul blond, cu fruntea albă, cu gura mică şi senzuală, Veronica l-a cucerit pe M. Eminescu din primele clipe. Tot ce era ideal şi plin de suferinţe îşi afla, pentru poet, înruchipare în fiinţa acestei femei:

«Şterge-ţi ochii, nu mai plânge!... A fost crudă-nvinuirea,

A fost crudă şi nedreaptă, fără razem, fără fond.

Suflete! de-ai fi chiar demon, tu eşti sfântă prin iubire,

Şi ador pe acest demon cu ochi mari, cu părul blond».

(M. Eminescu, Venere şi Madonă)

A doua scrisoare propusă de autorii manualului abundă de iubire. Dragostea pluteşte ca o barcă pe apa lin curgătoare în centrul căreia o remarcăm pe Veronica. Pentru tânăra îndrăgostită, iubirea umple golul inimii, aduce pace în suflet şi o oază de fericire în pustiul arzător al vieţii.

Ultima scrisoare din manual e de la povestitorul românilor, Ion Creangă. Acesta îl cheamă pe Eminescu la Iaşi de Crăciun, sărbătoarea reunirii în familie. Întâlnirea cu Veronica şi cei dragi înseamnă căldura unei mese cu sarmale, cu îmbrăţişări şi cu bucuria zăpezii, ce aduce în suflete spiritul sărbătorilor de iarnă şi dragostea.

Francisca CHIRILĂ, Paula FLOREA, Ştefania GHEORGHIU, clasa a X-a B

IUBIREA – CHEIA FERICIRII

Când luna-şi lasă capu-n jos şi stelele se pierd în noapte,

Când soarele nu mai luceşte şi pleacă undeva, departe,

Simt că viaţa mea se rupe, precum aripa unui înger,

Pe care ai lăsat să ardă un sentiment zdrobit de fulger.

Tu treci prin viaţa mea rapid, lăsând doar urmele de foc,

Urme ce-n inimă şi suflet fără ezitare îşi fac loc.

Un loc ce nu e destinat celor ce nu ştiu să iubească,

Un loc ce este hărăzit celor ce ştiu să preţuiască.

Iar timpul trece şi cei ce n-au iubit cu adevărat

Se simt pe veci umbriţi de-acest păcat.

Păcat ce n-are-n lume iertare de la Dumnezeu,

Căci El a zis: „- Iubeşte!”, dacă doreşti s-atingi al fericirii apogeu.

Cătălina BARARI - clasa a X-a A

· ARIPI DE LUMINĂ – 2011/2013, ISSN 2284-9661

(Nr. 1-4)

ARIPI DE LUMINĂ –Nr. 1

«Revista Aripi de lumină a Colegiului Tehnic „Ioan C. Ştefănescu” s-a născut din dorinţa de a duce mai departe pasiunea pentru arta şi forţa cuvântului, valorificând experienţa publicistică a profesorilor de limba şi literatura română, precum şi entuziasmul, talentul literar al noilor noastre generaţii de elevi»

Profesor coordonator – Irina TĂNASE

ARTA BASARABEANĂ CONTEMPORANĂ: CINEMATOGRAFIA

GHEORGHE URSCHI – REGELE UMORULUI MOLDOVEAN

Lasă ţara să râdă !!!

(Gh. Urschi)

Gheorghe Urschi este considerat regele umorului din Republica Moldova. Actor, regizor, scenarist, textier, renumitul comic basarabean întruneşte o multitudine de talente, fiind genul de om care încântă prin profunzimea trăirilor personale. Nu întâmplător, umoristul ce «sare de pe fix» se numără printre cei mai populari 50 de actori ai Basarabiei.

Artistul moldovean s-a născut la 18 ianuarie 1948 în satul Cotiujanii Mari din raionul Şoldăneşti. După admiterea în ansamblul «Joc» şi-a dat seama de sincretismul artelor: actoria înseamnă şi muzică, şi coregrafie, şi arta plastică, şi forţa cuvântului. A urmat cursuri de actorie la Şcoala de teatru «Boris Şciukin» din Moscova (1965-1969), după absolvire fiind angajat ca actor la Teatrul «Luceafărul» din Chişinău.

Cariera lui a început cu paşi mărunţi: a debutat în ziarul «Tinerimea Moldovei» cu o întâmplare umoristică, a urmat revista «Chipăruş», în care a publicat primele scenete, pentru ca mai târziu să scrie prima piesă, Mezinul (1979).

De-a lungul celor 40 de ani de activitate a scris cărţi: Dealul fetelor, Insula adolescenţei, Băiatul cu chitara, Cazuri şi necazuri, Eu sar de pe fix şi piese de treatru: Vom trăi şi vom vedea, Testamentul, Testamentul-2, Pe linie moartă, Doi cocori, două viori, Şi iar, Chiriţa, Nu mă întreba. A realizat numeroase emisiuni şi concerte, a regizat zeci de spectacole cu care a colindat satele Moldovei şi a jucat în două filme artistice: Cine arvoneşte acela plăteşte (1989) şi Văleu, văleu, nu turna! (1991).

Văleu, văleu, nu turna!este o comedie savuroasă, fiind realizată de către studioul cinematrogafic «Telefilm Chişinău». Acţiunea filmului se remarcă prin simplitate: este luată în derâdere hotărârea partidului comunist de a lupta cu alcoolismul. De asemenea, este reprezentată viaţa de la ţară din perioada comunistă. În această ecranizare cu un mesaj accesibil tuturor moldovenilor întâlnim actori îndrăgiţi precum: Gheorghe Urschi, Vasile Tăbârţă, Margareta Nazarchevici, Gheorghe Pârlea, Tatiana Băcescu, Vitalie Rusu.

Gheorghe Urschi este moldoveanul care ştie sa făcă haz de necaz. Sunt o persoană fericită întrucât trăiesc în aceeaşi epocă cu acest om talentat. Am avut ocazia să fiu printre spectatori şi telespectatori la unele dintre spectacolele maestrului Urschi, şi chiar să-l am oaspete în sat. Regele umorului basarabean este un model pentru mine, fiecare problemă întâmpinată cu un zâmbet mi se pare mult mai uşoară, soluţia descoperind-o datorită inegalabilului Gheorghe Urschi.

Iuliana VÎLCU – clasa a XI-a B

ARIPI DE LUMINĂ –Nr. 2

GÂNDURILE ADOLESCENŢEI MELE

Pe chipul meu zăresc uimirea,

Simţindu-mi sufletul amorţit.

În faţa mea e devenirea

Sau viitorul nesfârşit.

Obrajii mei au prins culoarea

Bujorilor înfloriţi,

Iar ochii mei sunt înlăcrimaţi,

Când mă gândesc la negrul infinit.

Uitându-mă în trecut,

Mă văd pe mine suspinând

Şi mă întreb cu ce-am greşit,

De tot plâng...

Copilăria a fost tristă,

Dacă mă gândesc la ea...

Adolescenţa-i veselă,

Căci am învăţat să fac parte din ea.

Zamfira DELICOSTEA – clasa a X-a B

● A(P)TITUDINI: 2010/2016, ISSN 2248-2083, ISSN – L = 2248-2083

(Nr. 1-12)

«Revista A(p)titudini a Colegiului Tehnic „Ioan C. Ştefănescu” a fost concepută din dorinţa de a evidenţia originaliatea şi creativitatea elevilor şi profesorilor, pornind de la o temă dată».

Сolectivul redacţional:

prof. Irina ERDIC

Director, prof. Liana Dolores VOINEA

prof. dr. Petru ISTRATE

prof. dr. ing. Irina Isabella SAVIN

ing. Adrian LUCA

Laura BADALE – clasa a X-a B, Ionela MUTU – clasa a X-a B

A(P)TITUDINI

(Nr.1 – decembrie 2010)

10 MOTIVE PENTRU A FI FERICT DE CRĂCIUN

1. Reuniunile familiale.

2. Colindele copiilor.

3. Anotimpul zăpezii.

4. Cadourile mici sau mari.

5. Vacanţa de iarnă.

6. Derdeluşurile pline de copii îmbujoraţi.

7. Farmecul oraşului împodobit.

8. Clinchetul clopoţeilor.

9. Prilejul de a te pune în valoare.

10. Venirea lui Moș Crăciun.

Zina Zenaida CIOBANU - clasa a XIII-a A R.P

A(P)TITUDINI

(Nr.2 – mai 2011)

PRIMĂVARA

«Un răsărit senin aştept s-apară,

să se ivească

la orizontul vieţii triste, pustiite.

O altă lume să reînvie,

să renască

cu noi dorinţe împlinite».

Сătălina BARARI – clasa a IX-a A

AI GRIJĂ DE APĂ, AI GRIJĂ DE VIAŢĂ

Dumnezeu a dăruit natura cuvântătoarelor şi necuvântătoarelor ei. Ce mostenire minunata ne-a lasat! Fiind stăpânii mareţiei înconjurătoare, ne bucurăm de acest privilegiu. Să nu uităm că puterea cu care am fost înzestraţi de divinitate implică, pe langă bucurie, forţă, echilibru şi tristeţe, slăbiciune şi dezechilibru. Gândesc, veţi spune, ca un om simplu! Cerul, pământul, aerul, orice făptură înseamnă viaţă, totul completându-se şi interacţionând. Dacă mi-aţi formula întrebarea: ,,Ce ne lipseşte din această înşiruire?’’, aş răspunde imediat, fiind sigură de acest cuvânt: ,,APA!”

Pentru oamenii practici, cu picioarele pe pământ precum chimiştii, apa reprezintă o formulă: H2O, prezentă în multe reacţii chimice.

Eu, ca şi celelalte fiinţe umane, folosesc apa, în primul rând, pentru a-mi potoli setea. Nu v-am convins că o apreciem la justa-i valoare? Puneţi-vă atunci în situaţia unui călător istovit şi însetat pentru care ce poate fi mai minunat, decât apa dulce a unui izvor rece sau vieţuitoarelor care trăiesc datorită apei! Cred că am devenit persuasivă.

Apa există peste tot: în aer, în ploi, în pământ, copaci, plante, în noi, în râuri, mări, oceane.

Îmi vin în minte multe gânduri şi, sincer, nu ştiu la care să mă opresc, ca să dau sens ideilor mele. Mă gândesc că mările şi oceanele au reprezentat dintotdeauana itinerarul navigatorilor şi al călătorilor care s-au folosit de ape pentru a-şi atinge scopul propus.

În istoria omenirii, apele, ca şi întreaga natură, şi-au cerut tributul lor. Furtunile, inundaţiile, râurile, mările, oceanele au luat cu ele multe făpturi, vinovate sau nu!

Dincolo de vitregiile naturii, ale apelor, trebuie să vedem şi partea lor bună. Dacă ar fi să ne gândim la ce a însemnat apa pentru cei care au creat frumosul prin arta lor, ea este izvor nesecat, sursă de inspiraţie. Poeţi, romancieri, pictori, sculptori, muzicieni au avut ca muză marea, râul, ploaia, oceanul. Eminescu, romanticul nostru prin excelenţă, ne-a fermecat cu lirica sa, inclusiv despre lumea apelor. Spre exemplificare, în ,,Sara pe deal’’ ,,apele plâng’’, iar în ,,Lacul’’ cei doi indrăgostiţisunt ,,îngânaţi de glas de ape’’. Dragul povestitor al românilor, Ion Creangă,ne-a ,,oglindit’’ ,,Ozana cea frumos curgătoare’’care i-a ,,răcorit’’ multe din zilele toride ale copilariei. Hemingway în ,,Bătrânulşi marea’’ ne dezvăluie din misterele măriişi ale sufletului omenesc. Ar fi multe de spus despre cei care au adus ofrande apei prin operele lor. Nu întâmplător, se spune că apa este un dar de la zei.

Doresc însă să trag un semnal de alarmă pentru că prezentul îşi pune amprenta peste noi şi tot ceea ce ne înconjoară. Din stăpânii desemnaţi de Dumnezeu cu privilegii şi responsabilităţi, am devenit nepăsători şi, ce-i mai grav, chiar nimicitori ai apelor. Distrugem, deversăm mizerii şi poluăm apa, care este unul dintre cele mai importante ingrediente din reţetavieţii.

Săpăstrăm această comoarănepreţuită pentru a putea, la rândul nostru, să o dăm spre moşteniregeneraţiilorviitoare. Să nu uităm căşi cei care ne vor urma au nevoie de apă curată sau potabilă.

Ma adresez conştiinţei mele şi sufletelor voastre, sperând ca semnalul meu să nu se piardă – S.O.S.: ,,Aveţi grijă de apă, aveţi grijă de viaţă!’’

Francisca CHIRILĂ – clasa a IX-a B

A(P)TITUDINI

(Nr.3 – decembrie 2011)

ADOLESCENŢA

«Cititorul e tot timpul însetat de cunoaştere, cel puţin aşa apare în percepţia mea. Creierul receptorului este ca un burete, pregătit să absoarbă informaţii noi. Prin citire ne dezvoltăm capacitatea de a interacţiona cu persoanele mature, dornice să împărtăşească şi altora din experienţa lecturii, sau cu personajele din paginile parcurse.

Îmi aduc aminte cum mama m-a educat să citesc, mai ales basme. Chiar sunt mândră că fac parte din generaţia veche. Multumesc, mamă! Te vei bucura de toată recunoştinţa mea! Tu vei fi mereu asociată cu eroinelele pozitive din cărţile lecturate».

Georgiana LUPU – clasa a IX-a H

PREZENTARE DE CARTE

I:«P.S. TE IUBESC» – Cecilia Ahern

Stimaţi profesori, dragi colegi!

Vreau să vă prezint cartea P.S. Te iubesc, scrisă de Cecilia Ahern, cea care, înainte de a-şi începe cariera de scriitoare, a absolvit Facultatea de Jurnalism şi Media. Acest roman de debut a fost unul dintre cele mai bune ale anului 2004, la sfârşitul anului 2007 apărând deja ecranizarea cărţii, în regia lui Richard de la Gravanese.

Aş dori să încep prezentarea acestei cărţi cu motto-ul care mi-a plăcut foarte mult şi din care avem de învăţat: «Păstrează amintirile noastre minunate, dar nu-ţi fie teamă şă-ţi faci altele noi».

Holly şi Gerry erau un cuplu perfect, cu o căsnicie minunată, trăind la Dublin alături de prieteni şi familie, cu o viaţă socială strălucitoare, având lumea la picioare. Sau, cel puţin, aşa credeau!

Când Gerry moare, Holly este distrusă. Iubitul, cel mai bun prieten, sprijinul ei, nu mai este! Dar Gerry a promis că-şi va veghea mereu dragostea. Şi se ţine de cuvânt. El îi lasă lui Holly mai multe scrisori, care, deschise pe rând, în fiecare lună, în cursul unui an, o vor călăuzi cu delicateţe să ia viaţa de la capăt. După fiecare scrisoare deschisă, Holly înţelege că viaţa merge mai departe. Cu ajutorul prietenilor, al zgomotoasei şi iubitoarei sale familii, ea învaţă să râdă, să plângă, să danseze şi să fie mai curajoasă ca niciodată.

Vă ofer spre exemplificare conţinutul primei scrisori: «Draga mea Holly, nu ştiu unde eşti sau când vei citi aceste rânduri. Sper doar că scrisoarea mea te găseşte sănătoasă şi teafără. Mi-ai şoptit nu cu mult timp în urmă că nu poţi să mergi mai departe singură. Ba poţi, Holly. Eşti puternică şi curajoasă şi vei reuşi să treci peste asta. Am petrecut clipe frumoase împreună şi tu ai fost pentru viaţa mea ... tu ai fost viaţa mea. Nu regret nimic. Dar eu sunt doar un capitol din viaţa ta, vor mai urma multe altele. Îţi mulţumesc pentru că mi-ai făcut onoarea de a-mi fi soţie. Îţi sunt de-a pururea recunoscător pentru totul. Oricând vei avea nevoie de mine, să ştii că voi fi alături de tine. Cu dragoste pentru totdeauna, soţul şi cel mai bun prieten al tău, Gerry. P.S. Ţi-am promis o listă, aşa că iat-o. Următoarele plicuri trebuie desfăcute exact în luna menţionată pe ele. Întâi de toate, scapă de vânătăi şi cumpără-ţi o veioză de pus pe noptieră! P.S. Te iubesc».

Holly a urmat sfaturile soţului său, încercând din răsputeri să se vindece. Avea un serviciu pe care îl iubea şi suficientă încredere în ea ca să depăşească obstacolele ivite. Deşi era o femeie care mai greşea, singură fiind, ştia ce înseamnă adevărata iubire, fiind gata să-şi trăiască viaţa intens şi şă-şi facă noi amintiri. Indiferent dacă asta urma să se întâmple peste zece luni sau zece ani. În plus, Holly dorea să urmeze ultimul mesaj de la Gerry: indiferent ce o aştepta mai departe, ştia că trebuie să-şi deschidă inima şi să o urmeze, oriunde nu ar duce-o. Între timp trebuia doar să trăiască.

P. S. Te iubesc este cartea care m-a învăţat cum pot trece peste orice încercare, dată de la Dumnezeu, e cartea care mă călăuzeşte în viaţă, mai ales prin labirintul tentaţiilor adolescentine.

Lectură plăcută!

Cătălina BARARI – clasa a X-a A

A(P)TITUDINI

(Nr. 4 – mai 2012)

IUBIREA

IUBIREA ÎN LIMBA LUI DANTE ALIGHIERI

L’AMORE NELLA LINGUA DI DANTE ALIGHIERI

«Iubesc azi, voi iubi mâine, voi iubi întotdeauna. Dragostea este sentimentul primordial al vieţii, care mă înalţă spre culmi cereşti, dar, care mă şi poate cufunda în adâncul întunericului sau în infinitul lacrimilor».

Cătălina BARARI – clasa a X-a A

DURERI DE CAP

Poate că încerci să mă înţelegi, însă nu e uşor. Eu nu sunt aşa cum mă vezi tu. Eu nu fumez şi nu înjur. Eu beau multă cafea, când sunt nervoasă şi te poţi trezi cu un strop pe hanorac, dacă nu citeşti cu atenţie.

Gata! Astăzi am pus punct oricărui sentiment pentru tine. Am aruncat fotografia cu tine odată cu amintirile noastre plăcute. Mint! Le voi uita după ce le scriu în testament.

O casă pe malul mării, departe de ochii lumii. A venit însă un val şi a dezechilibrat-o. Am ţinut-o în continuare stabilă, dar acel tsunami a reuşit să mă ude din cap până-n călcâie. Voi găsi totuşi o metodă de a mă usca.

Ştiu că nu-mi cunoşti această latură. Te anunţ acum: mai am multe altele! Nu, nu sunt ipocrită, doar că îmi ascund latura sentimentală. Mi-e frică, de aceea mă comport aşa. Lumea-i rea şi nu vreau să profite de mine.

Mă tot întreb:«unde ai plecat?»... Nu vreau să te pun într-o situaţie neplăcută, de aceea nu te întreb:«de ce ai plecat?», deşi aş dori un răspuns.

Îţi spun doar că îmi este dor de tine, însă nu mai vreau să fie nimic ca înainte.

MAL DI TESTA

Forse puoi cercare di capirmi, ma non è facile. Non sono così come mi vedi. Non fumo e non dico parolacce. Quando sono nervosa bevo molto caffè e ti puoi svegliare con una goccia sulla giacca, se non leggi attentamente.

Basta! Oggi ho posto fine ai sentimenti che avevo per te. Ho gettato via contemporaneamente la tua fotografia e i brutti ricordi. Mento! Li dimenticherò dopo aver scritto il mio testamento.

Una casa vicina al mare, lontana dagli occhi di tutti. É giunta un’onda e l’ha fatta traballare. Per un pò abbiamo resistito, ma quest’onda mi ha bagnata dalla testa ai piedi. Troverò un modo per asciugarmi.

So che non conosci questo aspetto di me. Te lo dico ora: ne ho molti altri. No, non sono un’ipocrita, solo che preferisco nascondere il mio lato sentimentale. Ho paura, per questo mi comporto così. La gente è cattiva e non voglio che si approfitti di me.

Mi chiedo: «dove sei andato?». Non voglio metterti in difficoltà, quindi non ti chiedo «perché te ne sei andato?», anche se vorrei una risposta.

Ti dico solo che mi manchi, ma non voglio più essere come in passato.

Georgiana LUPU – clasa a IX-a H

Coordonatori: Limba italiană: prof. Silvia CAMPAGNOLA

Limba română: prof. dr. Petru ISTRATE

(…)

A(P)TITUDINI

(Nr.7 – decembrie 2013)

PRIETENIA

«Cei mai buni prieteni sunt cei din liceu, deci de mai bine de 30 de ani. De ce din liceu? Pentru că este cea mai profundă şi frumoasă perioadă a vieţii, când trăieşti intens bucurii şi tristeti, împliniri, reuşite, dar şi eşecuri sau lacrimi, când toţi suntem plini de exaltare şi de dorinţe, când toţi, şi mai ales împreună, fără a implica o apropiere fizică, împărtăşim sentimente nobile».

Director, prof. Liana-Dolores VOINEA

PRIETENIA ÎN CÂTEVA ÎNTREBĂRI ŞI RĂSPUNSURI

● Reporteri: - Doamnă profesoară, vă rugăm să ne acordaţi un interviu despre PRIETENIE!

Prof. Galiţă Victoria: - Cu drag, mai ales că v-aţi gândit la o temă frumoasă şi în acelaşi timp delicată.

R.: - Ce rol joacă prietenia în viaţa dumneavoastră?

Prof.: - O prietenie poate fi definită prin multe cuvinte, dar pentru mine reprezintă un sentiment de simpatie, respect, de loialitate, bună-credinţă. Prietenia mai înseamnă încredere şi fidelitate. Prietenul adevărat este fiinţa cea mai apropiată, cu care să împarţi clipele plăcute, să găseşti în el un confident, care să nu te judece, care să nu te trădeze, ci să te accepte aşa cum eşti şi să te iubească necondiţionat. De multe ori, când am o problemă, cât de mică ar fi, ştiu la cine să apelez. Şi eu vreau să fiu prietena la care apelează prietenii mei când au un necaz, pentru că ei vor şti că voi face tot ce depinde de mine ca să-i ajut. Cred că disponibilitatea şi atitudinea faţă de un prieten care este într-un impas pot zidi o prietenie adevărată. Indiferenţa, interesul meschin, minciuna sau tăcerea sunt noţiuni care nu-şi au locul într-o prietenie. Nu vreau să cred, cum afirmă multe persoane, că în ziua de azi prietenii adevăraţi sunt rari, că majoritatea sunt doar cunoştinţe sau amici. (…)

● Reporteri: - Doamnă profesoară, vă rugăm să ne acordaţi un interviu despre PRIETENIE!

Prof. Bărhălescu Mihaela: Răspund cu drag întrebărilor voastre şi cu conştiinţa faptului că ceea ce voi spune este adevărul meuşiare valoarestrict în acest context, fără pretenţii de generalizare.

R.: - Ce rol joacă prietenia în viaţa dumneavoastră?

Prof.: - Prietenia mă însoţeşte în aventura vieţii, a cunoaşterii de sine şi a lumii în sens larg, este ghidul în care am încredere că îmi luminează acele segmente de drum în care eu mai obosesc sau am atenţia orientată spre aspecte mai puţin importante.

R.: - „Neamurile şi vecinii sunt daţi de D-zeu, prietenii ţi-i alegi singur”. Împărtăşiţi acest proverb românesc?

Prof.: - Aş spune mai degrabă că, datorită liberului arbitru, îmi aleg singură şi neamurile şi vecinii şi prietenii. Dacă ar fi să nuanţez, aş adăuga că, în acest Univers unde nimic nu este întâmplător, vibraţiile gândurilor mele, faptele şi atitudinile mele sunt cele care mă orientează spre ceilalţi. Dar cheia este mereu la mine, nu există alţi responsabili pentru albia în care curge existenţa mea. (…)

● Reporteri: - Domnule profesor, vă rugăm să ne acordaţi un interviu despre PRIETENIE!

Prof. Scărlătescu Mihai: - Cu plăcere. Dar... Ar putea fi cel mai greu sau cel mai uşor interviu, în funcţie de întrebări.

R.: - Pornind de la Biblie sau alt text, ce afirmaţie credeţi că defineşte cel mai bine prietenia? Dar pentru dumneavoastră ce reprezintă ACEASTA?

Prof.: - Biblia defineşte prietenul drept persoana care te critică atunci când greşeşti, chiar dacă riscă să te piardă. Scriitorul american Hemingway vedea prietenia ca pe o camaraderie, iar pentru Homer, în Iliada, prietenia există între doi oameni atunci când aceştia împărtăşesc acelaşi curaj de a lupta.

R.: - Ce ar trebui să ştie un adolescent despre prietenie?

Prof.: - Că prietenia nu este un scop, ci o consecinţă a evoluţiei sale ca om. De aceea, nu ar trebui să investească în prieteni, ci în primul rând, în el însuşi. Prietenii vor apărea ca o consecinţă pozitivă. (...)

● Reporteri: - Doamnă profesoară, vă rugăm să ne acordaţi un interviu despre PRIETENIE!

Prof. Oatu Mihaela Denisa: - Cu mare plăcere.

R: - Ce rol joacă prietenia în viaţa dumneavoastră?

Prof.: - Pentru mine prietenia este vitală. Dar sunt şi persoane care pot trăi fără a simţi nevoia unui prieten; eu nu fac parte dintre acestea. Fie că trec printr-un moment de bucurie, fie că este vorba despre unul mai trist sau un moment de cumpănă, simt întotdeauna nevoia să-mi împart trăirile cu o persoană de încredere şi care, prin simpla prezenţă sau prin simplul fapt că mă ascultă, mă poate face să mă simt mai bine. Din fericire, există persoane care ştiu să asculte; e important să ştii când să vorbeşti, când să asculţi.

R: - „Neamurile şi vecinii sunt daţi de D-zeu, prietenii ţi-i alegi singur”. Împărtăşiţi acest proverb românesc?

Prof.: - …sau “cine se-aseamănă se-adună”. Da, împărtăşesc această părere. Dacă vecinii sau rudele sunt un „dat”, ca să spun aşa, căruia trebuie să-i facem faţă, în cazul prietenilor, din fericire, decizia ne aparţine. Viaţa ne oferă contexte în care putem întâlni viitori potenţiali prieteni, dar asta în funcţie de „acel ceva” care apare sau nu în relaţiile dintre diferite persoane.

R: - Aveţi prieteni din copilărie? Numărul lor este format din mai multe cifre sau prietenia rămâne o „rara avis”?

Prof.: - Nu. Şi nu o să spun „din păcate, nu”. De ce? Pentru că mi-am schimbat criteriile după care-mi aleg în prezent prietenii; ele nu mai sunt, cu siguranţă, aceleaşi cu cele pe care le aveam la 15 ani, de exemplu. Relaţiile dintre doi oameni se pot răci din varii motive. Mai mult decât atât, mi-am dat seama – dar asta numai cu trecerea timpului – că un prieten nu este întotdeauna acea persoană cu care te vezi în fiecare zi sau cu care vorbeşti neîncetat la telefon. Nu. Un prieten este cel care ştie să te asculte; un prieten este cel care ştie când să vorbească sau când să tacă. Un prieten este acela care ştie când să fie „acolo” atunci când este nevoie. Şi mă gândesc la o anumită persoană când spun aceste lucruri, o persoană pe care am cunoscut-o în urmă cu 5 ani. O fiinţă minunată, un prieten adevărat şi un model demn de urmat. O persoană care nu a spus niciodată „nu” şi care, atunci când, poate, nu găseam nici o cale pe care să merg, a făcut una special pentru mine. (...)

● Reporteri: - Doamnă profesoară, vă rugăm să ne acordaţi un interviu despre PRIETENIE!

Prof. Zaharia Simona: - Cu tot dragul. Prietenul este jumătatea sufletului meu.

R: - Ce rol joacă prietenia în viaţa dumneavoastră?

Prof.: - Din orice unghi am vorbi despre prietenie, o facem cu emoţie. Dacă nu este emoţie, atunci ne limităm cel mult la amiciţie, care nu are profunzimea prieteniei. Despre prietenie trebuie să vorbeşti întotdeauna cu emoţie, şi nu numai în glas, ci din adâncul inimii. Sfânta Scriptură menţionează cuvîntul prietenie.Iisus Hristos îi numeşte pe ucenicii lui prieteni. Este oarecum surprinzător cum o face: „De acum, nu vă mai zic discipoli sau ucenici, de acum vă zic prieteni”. Prietenia este o stare în care se învaţă, înveţi, asculţi şi simţi. Din care pricină îmi este prieten şi Dumnezeu, ne sunt prieteni şi oamenii. Dumnezeu, dacă ne este prieten, îl percepem ca pe un părinte, ca pe un frate mai mare, ca pe fratele nostru. Iar pe oameni îi percepem ca pe cei pe care dacă îi chemăm vin, şi dacă sunt departe ei, totuşi, sunt mereu aproape. Este vorba de omul de lîngă noi, efectiv, sau de lîngă noi, atunci când este nevoie de dânsul. Şi cred că avem această nevoie permanent. Eu consider prietenia ca o stare a vieţii. De care dacă ne-am lipsi, am rămâne aşa cum a rămas Adam când a plecat din Rai: gol pe dinăuntru. Dumnezeu I-a fost lui Adam prieten şi prietenul, chiar atunci când se petrec lucruri nepotrivite, nu rupe relaţia de tot.Dovadă că Dumnezeu îl aşează pe Adam în imediata apropiere a grădinii Raiului.Prietenia lasă totdeauna poarta inimii deschisă, dar şi a minţii, pentru înţelegere. Nu emitem judecăţi pripite, iar dacă trebuie să emiţi o sentinţă, o duci la îndeplinire cu o mare reţinere şi cu dorinţa şi dorul reîntoarcerii şi reaşezării stării de fapt şi depline.

R: - Aveţi prieteni din copilărie? Numărul lor este format din mai multe cifre sau prietenia rămâne o „rara avis”?

Prof.: - Fiecare epocă are specificul ei. Noi avem o vârstă care ne dă dreptul să vorbim de mai multe epoci, eu am trăit cel puţin în două. Şi relaţiile de prietenie sunt diferite de la epocă la epocă. Intensitatea stării de prietenie diferă, dar nu poţi să spui, înţelegând istoria lumii de la începuturi până acum, că prietenia a lipsit vreodată. Pot să spun că ea s-a putut înfiripa, se întreţine şi vine… În fiecare etapă a vieţii sau strat al dezvoltării umane, omul l-a văzut pe celălalt ca un alt chip al său. Întotdeauna vedem în prieten o reflectare a noastră. Este chipul ce se vede în oglindă. Sentimentul prieteniei este etern. El face parte din marele sentiment al dragostei şi este nepieritor. Nu găseşti stadiu în evoluţia umană în care să spui că n-a existat prietenie. Avem cea dintâi scrisoare, Epopeea lui Ghilgameş, şi avem prietenie.Pierderea prietenului declanşează dorul după veşnicie.Căutarea veşniciei implică căutarea prietenului. Dragostea, şi ca prietenie, este ceea ce porţi, îmbrăţişând pe toţi. Dumnezeu a spus către poporul său: „Sunt pentru voi ca un părinte. Ce-şi ia pâinea de la gură şi o dă copiilor. V-am ţinut legaţi de mine cu funiile dragostei”. Nu ne-a legat ca săne înrobească, ci pentru a nu ne scăpa din funiile dragostei. În acest context, părinţii pentru copii sunt prieteni, copiii pentru părinţi pot să fie prieteni, fraţii între ei pot să fie prieteni. Am avut prieteni din copilarie care-mi sunt şi acum prieteni.

R: - Pornind de la Biblie sau alt text, ce afirmaţie credeţi că defineşte cel mai bine prietenia? Dar pentru dvs ce reprezintă aceasta?

Prof.: - Ceea ce ne-a spus Hristos: „Nu vă mai numesc servitori, ci prieteni: rămâneţi în iubirea mea, şi veţi aduce mult rod” (cfr. In 15,9.15s). (...)

● Reporteri: - Domnule profesor, vă rugăm să ne acordaţi un interviu despre PRIETENIE!

Prof. Lipovan Nicolae Corneliu: - Cu plăcere!

R.: - Pornind de la Biblie sau alt text, ce afirmaţie credeţi că defineşte cel mai bine prietenia? Dar pentru dumneavoastră ce reprezintă ACEASTA?

Prof.: - Personal am fost foarte impresionat de citatul din Sfânta Scriptură în care Domnul Nostru Iisus Hristos spune în Evanghelia după Ioan, în capitolul 15, vers.13: „Nu este mai mare dragoste decât să-şi dea cineva viaţa pentru prietenii săi”. Acest lucru are implicaţii majore în ceea ce priveşte relaţia de prietenie prin faptul că, dacă eşti prietenul cuiva, esti capabil de sacrificiu pentru el. Un alt exemplu edificator întâlnim în vers. 14: „Voi sunteţi prietenii Mei, dacă faceţi ceea ce vă poruncesc EU”. Aceasta înseamnă ascultare de cel care îţi este prieten şi mai înseamnă acceptarea unei relaţii de subordonare faţă de cel care îţi este superior într-o relaţie de prietenie. Este o relaţie definită prin reflectarea în persoana prietenului / prietenei a propriei persoane prin capacitatea prietenului şi a mea proprie de iubire, ceea ce implică enorm de multe, printre care enumerăm întrajutorarea şi menţinerea confidenţialităţii. Pentru mine prietenia reprezintă o relaţie profundă, bazată pe încredere, respect reciproc, iubire. (...)

● Reporteri: - Doamna profesoară, vă rugăm să ne acordaţi un interviu despre PRIETENIE!

Prof. Doboş Irina: - Cu multă plăcere. Mi se pare o temă atât de interesantă, încât ar putea face subiectul unei veritabile dezbateri între elevi.

R: - Pornind de la Biblie sau alt text, ce afirmaţie credeţi că defineşte cel mai bine prietenia? Dar pentru dumneavoastră ce reprezintă aceasta?

Prof.: - Îmi vin în minte două citate evanghelice care definesc, în spiritul biblic caracteristic, atât de frumos prietenia: „Cuvintele prietenoase sunt ca un fagur de miere, dulci pentru suflet şi sănătoase pentru oase” şi „Prietenul adevărat iubeşte oricând, şi în nenorocire ajunge ca un frate”. Aceste cuvinte, aparent simple, dar atât de profunde în realitate, mi se par capabile de a sintetiza cât se poate de precis concepţia mea despre prietenie. Prietenia - un fir de viaţă împletit cu încredere, sinceritate, respect, afecţiune, iubire...

R: - Ce ar trebui să ştie un adolescent despre prietenie?

Prof.: - În primul rând, ar trebui să conştientizeze diferenţa netă între prietenii adevăraţi şi cei falşi; în al doilea rând, mi se pare deosebit de important să ajungă capabili de a preţui o prietenie reală, pentru că s-ar putea să nu mai întâlnească alta. Şi, nu în ultimul rând, să nu se schimbe în rău doar pentru a face pe plac unui prieten. Ei nu trebuie să uite că cei care ne apreciază prietenia, ne vor respecta şi ne vor accepta aşa cum suntem.

R: - În final, vă mulţumim pentru timpul acordat şi vă dorim să aveţi parte de cât mai multe prietenii adevărate!

Prof.: - Şi eu va mulţumesc. Vorbind despre semnificaţia cuvântului bun rostit, maica Tereza de Calcutta susţinea că, în general, „cuvintele de bine pot fi scurte şi uşor de rostit, dar ecourile lor sunt infinite”. De aceea cred că o prietenie poate lua naştere în aproape orice circumstanţe, necesare pentru aceasta fiind numai cuvântul şi gândurile bune. Şi cum prietenia se înscrie şi ea în rândul raporturilor interumane relativ fragile, mi se pare salutară, mai ales la vârsta adolescenţei, tendinţa de a căuta un prieten în toţi oamenii pe care îi întâlnim.

● Reporteri: - Doamnă profesoară, vă rugăm să ne acordaţi un interviu despre PRIETENIE!

Prof. Leiţoiu Ecaterina: - Da, îmi face plăcere să vorbesc despre prietenie! Vă mulţumesc!

R.: - Ce rol joacă prietenia în viaţa dumneavoastră?

Prof.: -Prietenia este un sanctuar în care ne simţim în siguranţă atunci când întreaga lume ni se pare inospitalieră. A avea prieteni care să ne sprijine şi să ne ajute atunci când ne este greu este o binecuvântare pentru fiecare dintre noi. Pentru mine, a avea prieteni este un lucru absolut minunat! Prietenia este puntea de legătură dintre oameni, este cea care ne ajută să ne completăm unul pe celălalt şi ne oferă un permanent sentiment de siguranţă. De aceea, dacă ai un prieten adevărat, te poţi considera un om bogat. Prietenia înseamnă pentru mine sinceritate, preţuire şi adevăr.

R.: - „Neamurile şi vecinii sunt daţi de Dumnezeu, prietenii ţi-i alegi singur”. Împărtăşiţi acest proverb românesc?

Prof.: -Tipurile de prietenii pe care le legăm cu alte persoane diferă foarte mult în funcţie de personalitatea noastră; dacă suntem persoane foarte sociabile, legăm multe prietenii, dacă suntem persoane timide, avem prieteni mai puţini. Calitatea relaţiei de prietenie este mult mai importantă decât numărul prietenilor. Doresc să completez ideea cu următorul citat: „Un adevărat prieten este unul care păşeşte înăuntru atunci când toată lumea iese afară” (Walter Winchell). Un prieten adevărat te acceptă aşa cum eşti şi este mereu în preajma ta, pregătit să-ţi arate respect şi încredere. Un prieten este ca un înger păzitor. Unele prietenii durează o viaţă, altele doar o perioadă scurtă de timp. Pierdem şi câştigăm prietenii de-a lungul vieţii, însă, să nu uităm să-i preţuim pe toţi la fel de mult. Întotdeauna vom avea nevoie să ne fie cineva alături.

R.: - Ce ar trebui să ştie un adolescent despre prietenie?

Prof.: - Prietenia este un dar minunat, asemuit unui glob mic de sticlă, e ceva gingaş, un boboc de floare...! Prietenia nu înseamnă că trebuie să faci mereu ceva bun pentru prietenul tău, ci aceasta implică dăruire, înţelegere, acceptare, suport, dar şi responsabilitate. Când cineva te alege ca prieten, dintre miile de oameni care sunt în jur, înseamnă că are încredere în tine şi ştie că se poate baza pe tine în orice situaţie.Cu prietenii împărtăşeşti cele mai importante evenimente din viaţa ta, ai şi cu cine să le sărbătoreşti. Un adolescent trebuie să ştie că cei mai buni prieteni sunt părinţii, fraţii, surorile, unii colegi de la şcoală! Aceşti „prieteni” vor fi întotdeauna bine intenţionaţi şi vă vor sprijini în cele mai grele situaţii din viaţă!Prietenii au o mare importanţă la vârsta adolescenţei. Prin intermediul lor, adolescenţii îşi creează un mediu corespunzător; împreună cu ei, descoperă şi împart bucuriile şi dificultăţile vieţii, în raport cu ei, învaţă să se autodefinească. Prietenia de suflet deţine un loc privilegiat în lumea adolescenţilor, fiind vorba de o persoană specială, cu care îşi vor împărtăşi secretele.Legătura strânsă cu prietenii şi familia este unul dintre cei mai importanţi factori care influenţează starea de fericire, dezvoltarea personală. (...)

● Reporteri: - Cătălina, te rugăm să ne acorzi un interviu despre PRIETENIE.

Elev: - Barari Cătălina (clasa a XII-a A): - Cu cea mai mare plăcere! Este o temă apropiată sufletului meu, căci prietenii pentru mine sunt asemeni stelelor: ,,Nu le vezi întotdeauna, dar ştii că sunt mereu acolo şi strălucesc pentru tine”.

R.: - «Generaţia-viteză» în care ne recunoaştem, volens-nolens, mai apreciază dreptatea, adevărul, sinceritatea, prietenia...?

Elev: - Din păcate, observ că noile generaţii nu mai pun accent pe aceleaşi valori pe care eu le consider primordiale. Pentru ei dreptatea, sinceritatea, prietenia valorează mult mai puţin.

R.: - Ce autor şi ce titlu puteţi da ca exemplu când vă gândiţi la imaginea prietenei reflectată într-o opera literară studiată? Argumentaţi alegerea făcută.

Elev: - Probabil, cea mai impresionantă relaţie de prietenie dintr-o operă literară, având ca temă o iubirea nemărginită, am întâlnit-o în romanul Maitreyi de Mircea Eliade, unde sora eroinei principale, Chabu, are o relaţie aparte cu un copac din curtea acestora, astfel, demonstrându-ne că prietenia nu se leagă în functie de religie, etnie sau gen. (...)

Interviuri realizate de Larisa LEONTE şi Mihai Alexandru BRÂNZILĂ - clasa a XI-a D

(…)

A(P)TITUDINI

(Nr. 9 – decembrie 2014)

ORAŞE. LOCALITĂŢI. DENUMIRI GEOGRAFICE

«Cui nu-i place să călătorească? Să vadă lucruri noi, să ajungă în locuri celebre?»

Prof. dr. Elisabeta MINCIOR

MI-E DOR DE IAŞI

Mi-e dor de-acasă!

De-acasă cel vechi, pierdut printre ani.

De-acasă cel adevărat, uitat cu acte-n regulă.

De-acel acasă... unde lumea intra doar atât cât îi dădeam noi voie.

Unde, cu un scârţâit de uşă, «valuta» devenea îngheţata de-un leu, de la colţ.

Acel acasă unde podul însemna bezna. Şi şoareci imenşi ce-l căutau pe Spărgătorul de nuci.

Acel acasă unde viaţa... era doar un complot uriaş al «oamenilor mari», al teilor ameţitor de mirositori!

Mi-e dor de copilărie.

De copilăria prin care desenul animat cu Mihaela, de la ora 19, devenea un motiv plauzibil de existenţă.

De copilăria care făcea ca păpuşa de cârpă... să pară cel mai scump dintre porţelanuri, iar

pijamaua - redingota demnă de poveşti şi voci şoptite.

Mi-e dor de-ai mei, de plimbările prin mahalaua Păcurari, cu micile magazine în care gustam hamsii din butoaie ce păreau monştri uriaşi, urât mirositori.

De toţi ai mei, mâzgâliţi colorat prin ochi de copil naiv.

De bunica, acel mit doar al meu. Acea entitate sacră în jurul căreia se învârt imaginaţii şi vise, şi miros de gutui coapte!

De mama, care chiar credea că «Aia e ultima bomboană pe care o mai primeşti!»

Şi mereu zâmbea spunând asta.

De tata, care întotdeauna găsea timp de poveşti şi jocuri cu haiduci…

Cu haiduci care, surprinzător, locuiau în pădurea de la marginea urbei, «colo»… spre Mogoşeşti!

De toţi şi toate... câte nu încap aici.

Şi tocmai pentru că penitenţa anilor ce-i port îmi reduce gândul la amintire,
iar fapta la pura nostalgie... Nu pot decât să îngân:

«Mi-e dor de-acasă», de Iaşul de altădată, cu uliţi strâmte, cu tramvaie ce urcau încet Copoul, de Piaţa Dimitrov, cu savarinele frumos mirositoare şi lacto-barul, cu iaurt dulce… Mi-e dor de

Hanul Trei Sarmale, cu aburinda brânzoaică…

Mi-e dor de tinereţea mea!

Director, prof. Liana Dolores VOINEA

● EDICS: 2009/2013, ISSN 206-4790

(Nr. 1-4)

«Ştiinţa este adevărul, este cunoaşterea şi întrebuinţarea forţelor naturii pentru fericirea omului».

(V. Babeş)

«Nu stăpânim natura decât supunându-ne ei».

«Ştiinţa şi puterea sunt unul şi acelaşi lucru». (Fr. Bacon)

«Ideile, judecăţile, silogismele nu constituie reproduceri fotografice ale realului concret... nici ştiinţele teoretice, nici cele istorice nu copiază pur şi simplu realitatea». (N. Bagdasar)

«Ce poate bucura mai mult un om decât să ştie că este unul din aceia care au izbutit să mişte, chiar şi cu un micron, bariera cunoaşterii în înfruntarea cu natura». (D. H. R. Barton)

«Adevăratul savant e cel ce, în experienţele sale, ştie să găsească, poate, răspuns la ce caută, dar şi să caute un răspuns la ce nu întrebase». (CI. Bernard)

«E mai bine să nu ştii nimic, decât ceea ce ştii să nu fie adevărat». (J. Billing)

«În ştiinţe, inteligenţa omenească lucrează pentru adevăr; indiferent că-i este accesibil sau nu, ideile ştiinţifice le putem totuşi defini ca reflex al realităţii în conştiinţa noastră; cu ele putem opera în lupta noastră pentru trai».

«Bătrânii savanţi îşi fac o mândrie din modesta mărturisire: Nu ştiu nimic!». (L. Blaga)

«Ştiinţa nu cunoaşte decât o singură poruncă: aceea de a contribui la propăşirea ei». (B. Brecht)

«Ştiinţa este templul democraţiei». (Th. Buckle)

«Pentru mine ştiinţa este o metodă, o năzuinţă de cucerire intelectuală, ea nu e niciodată dogmatică».

«Eu nu cred că există opoziţie între poezie şi ştiinţă». (R. Caillois)

Prof. dr. Liliana APINTEI

«Concluzia cercetătorilor a fost foarte clară: toate cele patru forţe sunt de fapt „faţete”, forme ale unei singure forţe! Iar de aici până la relaţionarea fizicii cuantice cu experienţele misticilor orientali şi occidentali nu a mai fost decât un pas».

Prof. dr. Liliana APINTEI,

Director, prof. Liana Dolores VOINEA

(…)

● ALBUMELE ŞCOLII (ARC PESTE TIMP, DIN VIAŢA ŞCOLII, DE CE EDUCĂM?, COLEGIUL TEHNIC „IOAN C. ŞTEFĂNESCU” - IAŞI, ALBUM DEDICAT DASCĂLILOR NOŞTRI, GÂNDURI PENTRU VIITOR): 2010/2015, ISBN 978-973-0-08723-9

«Profesia de dascăl are un statut aparte.Dascălul este instructor, este mediator,este confesor şi protector ai celor maislabi, este consilier şi terapeut, estelider de opinie ştiinţifică, este managerprofesionalizat al colectivităţilor de elevi.

Cine ar trebui să fie dascăl? Un om cu har şi vocaţie, un model de succes în viaţă. Şi asta pentru ca elevii să se uite la el cu nespusă admiraţie, să-l creadă în tot ce spune, în ştiinţa pe care o transmite, în judecăţile de valoare pe care le emite, pentru ca părinţii să-l respecte şi pentru ca el să-şi găsească în comunitate locul pe care-l merită. Nici o altă profesie nu necesită atât de multe calităţi.

Vă mulţumesc pentru prestaţia dumneavoastră,pentru înţelepciunea de care aţi dat dovadă şi pentru devotamentul dovedit şi vă urez multă sănătate!»

Director, prof. Liana-Dolores VOINEA

«Antrenat în programe europene şi naţionale, Colegiul Tehnic „Ioan C. Ştefănescu” s-a prezentat în faţa partenerilor ca o şcoală deschisă cooperării, pe teme diverse, în cadrul unor proiecte de parteneriat, pregătirea temeinică a colectivului de profesori recomandându-i în această direcţie».

Director, prof. Liana Dolores VOINEA

prof. Mihaela GALL

prof. dr. ing. Irina Isabella SAVIN

prof. Iulieta ARSENIUC

ing. Adrian LUCA

Autorul retrospectivei publicaţiilor colegiului: prof. dr. Petru ISTRATE

(«A[p]titudini», № 12)