40. Rusia fotbalistică în mass-media. Analiza Campionatului Mondial din 2018
Începând cu prima ediţie din «Uruguay, 1930» şi parcurgând o întreagă istorie a Campionatelor Mondiale («Italia, 1934», «Franţa, 1938», «Brazilia, 1950», «Elveţia, 1954», «Suedia, 1958», «Chile, 1962», «Anglia, 1966», «Mexic, 1970», «Germania, 1974», «Argentina, 1978», «Spania, 1982», «Mexic, 1986», «Italia, 1990», «S.U.A., 1994», «Franţa, 1998», «Coreea de Sud / Japonia, 2002», «Germania, 2006», «Africa de Sud, 2010», «Brazilia, 2014»), ajungem, în 2018, în «Rusia fotbalistică», la cea de-a 21-a ediţie a grandioasei competiţii planetare cu balonul rotund, iar în 2022 vom merge în Qatar, în timp ce în 2026 turneul suprem se va desfăşura în 3 ţări: S.U.A., Canada şi Mexic.
Federaţia Rusă, o ţară în care sportul-rege e hochei-ul, a organizat pentru prima dată Campionatul Mondial de Fotbal FIFA 2018, dorind să intre în galeria selectă a marilor puteri fotbalistice. Mascota oficială a întrecerii a devenit lupul Zabivaka (rus. Marcatorul), noutatea acestei ediţii fiind introducerea arbitrajului video, cunoscut sub numele de «sistemul VAR». Ruşii, încă de la Ceremonia de deschidere, au propus «Simfonia Golului», o creaţie a pianistului Denis Maţuev, inspirat fiind din golurile marcate în timpul finalelor Campionatelor Mondiale.
Am urmărit, în România şi pe site-urile ţării organizatoare, la «TVR1», «TVR HD», «TVR2», «1TV.ru», «online-rossiya1.tv» sau «online-match.tv», într-o lună de sărbătoare fotbalistică, 64 de meciuri, disputate în 11 oraşe, pe 12 stadioane, fiind primul turneu mondial în care partidele au avut loc pe două continente, (de la Kaliningrad la Ekaterinburg), cu terenuri de joc noi sau renovate, toate aliniindu-se la standardele mondiale dorite. Fiecare stadion se evidenţiază prin anumite particularităţi: «Lujniki», cu aură de legendă, principala arenă a Rusiei, având o capacitate de peste 80.000 de spectatori, «Spartak – Otkrytie Arena», numele echipei moscovite ce joacă aici meciurile de pe teren propriu (Moscova), «Krestovski – Zenit Gasprom Arena», cel mai scump şi modern stadion (Sankt-Petersburg), «Ekaterinburg Arena», cu locuri situate în afara stadionului (Ekaterinburg), «Сosmos Arena Samara», o adevărată «farfurie zburătoare» (Samara), «Arena Rostov» (Rostov-pe-Don), «Arena Baltika» (Kaliningrad), «Volgograd Arena», amintind de Ziua Victoriei (Volgograd), «Mordovia Arena» (Saransk), «Stadionul Olimpic - Fişt» (Soci), Kazan Arena (Kazan), Stadionul «Nijni Novgorod» din oraşul cu acelaşi nume.
Au relatat, la «TVR1», «TVR HD» şi «TVR2», direct din Rusia, comentatorii: Marian Olaianos, Emil Hossu-Longin şi Florin Mihoc, iar din ţară Dragoş Bocаnaciu, Bogdan Tomulică, Narcis Şelaru şi reporterii sportivi de la «RADIO ROMÂNIA ACTUALITĂŢI»: Adrian Soare, Cătălin Cârnu. Din transmisiile directe ale televiziunilor organizatorilor i-am remarcat pe deja consacraţii Viktor Gusev, Alexandr Elaghin, Vasili Utkin (a comentat doar meciul Portugalia – Spania, 3-3), Ghennadi Orlov şi Vladimir Stognienko de la «ROSSIA1», «Pervyi» şi «Match».
La Campionatul Mondial din 2018 s-au calificat 32 de naţionale din întreaga lume, între care Germania, campioana en-titre, «Die Mannschaft» şi Rusia, gazda turneului, «Sbornaia», favorita la casele de pariuri rămânând reprezentativa Braziliei, «Seleçāo».
Meciurile din cele 8 grupe au scos în evidenţă un fotbal cu multe goluri, singura remiză «albă», una «de salon», după cum a fost numită în presa din întreaga lume, fiind înregistrată în partida Danemarca – Franţa, rezultat care a trimis în «optimi» ambele «combatante». De remarcat dramatismul calificării Argentinei, în meciul decisiv, cu Nigeria şi comentariul inspirat al lui Marian Olaianos din finalul disputei, acesta din urmă asociind albastrul victorios, culoarea echipei argentiniene, cu trăsătura distinctivă a cerului din oraşul de pe Neva, unde a avut loc întâlnirea. Înainte de toate, surprinde eliminarea neaşteptată, chiar ruşinoasă, a Germaniei, din faza grupelor, nemţii fiind învinşi de reprezentativa Coreei de Sud, comentatorul partidei transmiţând, ca un reporter de război: «Germania pleacă din Rusia tot înfrântă».
Batălia cea mare, o adevărată finală a ediţiei din Rusia, prima «optime», Franţa – Argentina, înfruntarea dintre două foste campioane mondiale, a impresionat prin schimbările fabuloase de scor, ajungându-se, în final, la un neverosimil 4-3 în favoarea francezilor, comentatorii ei de la «TVR1» având replici din arsenalul meciurilor memorabile: «Ce partidă! Ce dramatism! Franţa întoarce rezultatul!...»; «Mbappe, noul Platini al Franţei, marchează...»; «Gol - „Les bleus”! Şah-mat! Knockout... defensiva sud-americană! Franţa s-a dezlănţuit la Kazan...». A fost, probabil, cel mai frumos joc de la acest Mondial şi unul dintre meciurile de poveste ale Campionatelor Mondiale.
O altă «optime» de foc, Uruguay – Portugalia, încheiată cu victoria echipei lui Suarez, cu 2-1, a rămas în istoria competiţiei supreme prin «dubla» lui Cavani («o reuşită antologică pentru anul 2018» şi «o fabuloasă execuţie», reporterii «TVR1»), dar şi prin eliminarea Campioanei Europei încă din această fază.
«Optimea» de pe arena moscovită «Lujniki» dintre gazda turneului, Rusia şi Spania, marea favorită, s-a bucurat de un imens interes, încheindu-se cu victoria dramatică a ruşilor, după un meci de luptă («o supravieţuire în fotbal»), în urma loviturilor de departajare, rezultatul fiind unul surprinzător. Profetice pentru soarta acestui meci s-au dovedit cuvintele din începutul comentariului aceluiaşi Marian Olaianos, de la «TVR1»: «O ştim din istorie, ruşii la ei acasă sunt aproape invincibili», în timp ce reporterul sportiv Vladimir Stognienko de la «ROSSIA1» s-a dezlănţuit la final: «Rusia s-a calificat pentru prima data în istorie, la loviturile de la 11metri, în sferurile de finală ale Campionatului Mondial, în faţa unui adversar cu o valoare superioară». Eroul partidei a fost portatul ruşilor, Igor Akinfeev, apărând poarta ca la Stalingrad, precum legendarul Lev Iaşin.
Meciul Croaţia – Danemarca a continuat seria optimilor, surprinzându-ne prin cel mai rapid gol al competiţiei (Jorgensen, după numai 57 de secunde), ca şi prin restabilirea după numai 4 minute a egalităţii (Mandžukić, min. 5), dar decizând câştigătoarea, tot la loteria penalty-urilor, în urma cărora echipa lui Modrić a mers mai departe.
În optimea de finală dintre Brazilia şi Mexic, cvintupla campioană mondială a trecut cu destulă uşurinţă de azteci, comentatorul Dragoş Bocаnaciu afirmând la final: «Brazilia învinge, la pas, Mexic, scor 2-0! Neymar şi Firmino sunt autorii golurilor. Brazilia merge mai departe...», antrenorul Mihai Stoichiţă adăugând inspirat: «Samba a învins mariachi!».
Belgia – Japonia, la prima vedere, cea mai dezechilibrată optime din cauza diferenţei de valoare dintre cele două echipe, a fost la un pas de o nouă mare surpriză, belgienii calificându-se în sferturi la ultima faza a meciului, când au întors rezultatul, după ce niponii au condus cu 2-0. Am avut o a doua repriză nebună. Deşi părea răpusă, Belgia a revenit în câteva minute, reporterii sportivi Bogdan Tomulică şi Adrian Soare exultând în finalul transmisiei de pe «Arena Rostov»: «Belgia se califică în sferturile de finală în ultimele secunde! Lecţie de contraatac. Japonezii s-au lăsat descoperiţi... Japonia, în stilu-i caracteristic, a murit frumos!»
În penultimul meci al optimilor de finală, Suedia s-a impus în faţa Elveţiei, după un gol norocos care a «dezgheţat» o întâlnire echilibrată, de care ne vom aduce aminte doar din statistici şi din comentariul experimentatului Marian Olaianos: «un meci european pentru o istorie mondială».
Din ultima optime, Anglia – Columbia, s-a calificat, cu emoţii, la penalty-uri (pentru prima dată în istoria participării lor la Cupa Mondială) ţara care a inventat fotbalul, englezii rupând blestemul loviturilor de departajare.
Sferturile de finală au adus în prim plan două dueluri de calibru Europa – America de Sud şi două întâlniri între echipe europene, toate partidele jucându-se în alte oraşe decât Moscova sau Sankt Petersburg, cele două capitale, oficială şi culturală, ale Federaţiei Ruse fiind alese pentru fazele finale ale Mondialului.
Uruguay – Franţa a rămas un meci de tradiţie, selecţionata lui Tabarez fiind neînvinsă în confruntarea directă de la Campionatele Mondiale, dar pierzând, de data aceasta, clar, în urma unei partide tacticizate, «cocoşii» marcând de două ori, al doilea gol, al lui Griezmann, fiind înscris după o gafă a portarului «celeştilor». Prima semifinalistă ne-a cucerit prin jocul solid, dar şi cu momente de fantezie ce amintesc de Brazilia, Emil Hossu-Longin afirmând de pe stadionul din Nijni Novgorod în finalul reportajului: «Franţa merge mai departe fără niciun fel de dubii! Franţa a fost cu o clasă peste Uruguay!».
Duelul dintre Brazilia, favorita competiţiei şi, probabil, cea mai talentată generaţie a «diavolilor roşii» din istoria acestei reprezentative a produs şocul sferturilor, belgienii impunându-se în faţa brazilienilor lui Neymar cu 2-1 şi dând o lecţie de contraatac, materializată prin golul lui De Bruyne, «o torpilă care explodează în colţul lung al porţii braziliene» (Dragoş Bocanaciu, «TVR1»). Mutarea decisivă a fost folosirea lui Fellaini ca închizător pentru a-l anihila pe decarul sud-american, această mişcare ducând la eliminarea echipei cu cele mai multe titluri mondiale.
Sfertul al treilea, Anglia – Suedia, a reprezentat confruntarea dintre o căştigătoare a trofeului şi o fostă finalistă, englezii obţinând o victorie clară, cu 2-0 şi calificându-se, după 28 de ani, în semifinalele Campionatului Mondial. Naţionala Albionului l-a propulsat pentru titlul de golgheter al competiţiei pe Kane, atacantul lui «Tottenham» Hotspur având deja 6 goluri marcate, chiar dacă n-a înscris în această partidă mai puţin spectaculoasă, în care, «superb (a fost doar) corul fanilor englezi de la Samara» (Dragoş Bocanaciu şi Bogdan Tomulică, «TVR1»).
Ultimul sfert de finală din oraşul-staţiune Soci, meciul dintre Rusia şi Croaţia sau disputa slavilor a dat o calificată istorică în semifinalele Cupei Mondiale, în urma executării loviturilor de la 11m, aceasta fiind, pentru a doua oară, după locul III ocupat la ediţia din 1998, echipa din fosta Iugoslavie. Am asistat, contrar aşteptărilor, la o întâlnire superbă, probabil, cel mai spectaculos sfert, o nebunie de meci, plină de dramatism, cu 2 goluri înscrise în timpul regulamentar şi alte două în prelungiri, între care «un gol absolut excepţional, marcat de Cerâşev, al patrulea la naţională pentru mijlocaşul de 27 ani» (Dragoş Bocanaciu, «TVR1»), unul dintre cele mai frumoase ale turneului. Rusia a fost salvată, în prelungiri, de reuşita brazilianului naturalizat Fernandes, acelaşi jucător îngropând-o, în final, prin ratarea unei lovituri de departajare. Ţara gazdă, una dintre cele mai organizate formaţii, a rămas acasă, devenind «campionii inimilor noastre» (ziarul rus «Sport Express»).
În semifinalele competiţiei au ajuns patru echipe europene, team-urile sud-americane, mai «romantice» în comparaţie cu rigurozitatea formaţiilor de pe continentul nostru, părăsind competiţia una căte una. În plus, naţionalele care au încercat să fenteze fotbalul sau să trăiască din gloria trecutului au fost pedepsite de Zeus.
Prima semifinală, Franţa – Belgia, «meciul de cinci stele de la Mondial» în viziunea celor de la «Digisport», a fost considerată adevărata finală a competiţiei, dacă avem în vedere punctele forte ale celor două combatante: varietatea stilului francezilor, în funcţie de adversar şi jocul colectiv al belgienilor, în defavoarea vedetelor din lot. Finalista turneului a ajuns selecţionata «cocoşului galic», printr-un gol ce «n-a fost hazard, ci un moment de geniu al lui Umtiti!» (sport.ro). Am urmărit «meciul blocajelor» (Mihai Stoichiţă), fiecare echipă încercând să anihileze arsenalul adversarului, un «joc inestetic, la rezultat» (Alan Shearer), bucuria victoriei îmbrăcând forme transculturale: «noaptea albă din Sankt Petersburg a devenit una albastră pentru francezi» (Marian Olaianos, «TVR1»).
Anglia – Croaţia, a doua semifinală, ambele naţionale ajungând aici grazie mijlocului de vis al croaţilor şi golurilor din faze fixe ale englezilor, a dat un câştigător surprinzător, dar meritat, garnitura «ilustrului anonim» Zlatko Dalić, «una din echipele care au animat acest Mondial» (Ovidiu Ioaniţoaia), calificându-se dramatic, după prelungiri, pentru prima oară în istoria Campionatului Mondial, în finală, unde «pe croaţi îi aşteaptă gloria şi Franţa!» (Florin Mihoc, «TVR1»). Am asistat nu doar la o răsturnare de scor, ci la «o lecţie pe care o ţară de 4 milioane de locuitori i-o dă lumii fotbalistice» (Mihai Stoichiţă).
Belgia – Anglia, «o finală mică cu două echipe mari» (Marian Olaianos, «TVR1»), «un meci cât o finală, ce-i drept, una mică» (Florin Mihoc, «TVR1»), reeditarea întâlnirii din grupe, s-a terminat, din nou, cu victoria «dracilor roşii», trupa antrenată de Roberto Martinez marcând de două ori (autorii golurilor: Meunier, Hazard) şi obţinând medaliile de bronz, cea mai mare performanţă din istoria fotbalului belgian la Cupa Mondială, Anglia consolându-se cu titlul de golgheter al competiţiei, câştigat de Kane.
Marele meci, Franţa – Croaţia, finala-surpriză a Mondialului rusesc de pe «Lujniki», Moscova, cea care «nu crede în lacrimi», un duel între «troica» galactică a est-europenilor (Ovidiu Ioaniţoaia) şi «invizibilii» «les bleus» (Radu Naum), «trimişi în Rusia, fără Napoleon» (Maria Andrieş), «una dintre cele mai frumoase finale de Campionat Mondial» (Marian Olaianos, «TVR1»), s-a încheiat cu victoria meritată a francezilor, pentru a doua oară în istoria competiţiei, după 20 de ani, echipa lui Deschcamps jucând magnific în faţa «vatrenilor» şi impunându-se cu 4-2, prin golurile lui Griezmann, Pogba, Mbappe, de la învinşi înscriind Perišić şi Mandžukić, ultimul dând şi un autogol, la începutul partidei. «Teoria naţiunilor mari», despre care vorbeşte redactorul «GSP» Alin Buzărin, va funcţiona în continuare, Croaţia nereuşind să aducă pe harta fotbalului «axioma naţiunilor eroice», Uruguay fiind excepţia de la regulă.
Trăgând cortina peste a XXI-a ediţie a Campionatului Mondial de Fotbal din Federaţia Rusă, «cel mai bun turneu final din istorie», după cum a fost ierarhizat de preşedintele FIFA, Gianni Infantino (telekomsport.ro), conchidem că această competiţie a readus în prim-plan fotbalul spectaculos, cu goluri marcate în fiecare partidă, excepţie făcând remiza «albă» din grupe, echipele din Europa dominând turneul, în final impunându-se formaţia сea mai valoroasă şi echilibrată pe toate posturile, reprezentativa Franţei. În plus, am remarcat în comentariile tv din oraşele ruseşti care au găzduit meciuri pasiunea, dramatismul, bucuria sau dezamăgirea suporterilor naţionalelor calificate, «enigmatica», dar primitoarea Rusie fiind centrul Universului pentru o lună şi comportându-se ca o ţară fotbalistică.
Bibliografie
1. Buzărin A. «Naţiunile mari şi mici ale fotbalului» // blogsport.gsp.ro, 13.07.2018.
2. «Cupa Mondială FIFA. Campionatele Mondiale de Fotbal 1930-2006», DVD-uri, nr. 1-15.
3. «Pariu Mondial» // emisiunea de la «TVR1», prezentatori: Tudor Furdui şi grupul «Noaptea Târziu», 14.06.2018 – 15.07.2018.
4. «Studio Mondial» // emisiunea de la «TVR1», prezentatori: Vlad Arhire, Cristi Mândru, Costin Deşliu, 14.06.2018 – 15.07.2018.
5. Vasile D. «Istoria fabuloasă a Cupei Mondiale: 1001 de fapte unice despre competiţia supremă». – Bucureşti: Artprint, 2014.
6. Кикнадзе А. «Обожаемый интриган. За футболом по пяти материкам. Записки очевидца». – М.: Терра-Спорт, Олимпия Пресс, 2001.
7. www.blogsport.gsp.ro
9. www.fifa.com
10. www.live.russia.tv
13. www.sport.ro
15. www.tvr.ro
16. www.1tv.ru
(Reporteri sportivi din România și Federația Rusă. Scurtă antologie, Iași: Institutul European, 2021. – P.205-214. – ISBN: 978-606-24-0322-5)