39. Ghennadii Orlov – reputatul comentator sportiv al echipei Zenit Sankt-Petersburg
Аннотация
В данном материале представлена деятельность петербургского футбольного комментатора Г. Орлова. Особое внимание уделяется анализу спортивной деятельности данного репортёра и моим переводам с отрывками из его книги, интервью с его участием и расшифровки матчей в комментариях знаменитого питерского журналиста.
«Bravo, Cassierra! A fost pe fază! Bătăios…! Luciano s-a demarcat excelent! A scăpat singur cu portarul! Luciano!! Goool...! Auziți cum se bucură spectatorii din tribune! […] Cassierra a câștigat duelul, i-a pasat lui Luciano, care a accelerat și… Zenit a deschis scorul! 1-0!»
(Ghennadii Orlov, «Match Premier», Сampionatul Rusiei, «Premier-League», Etapa a XXII-a, Zenit Sankt-Petersburg – Rubin Kazan, 4-0, 30.03.2025)
Ghennadii Sergheevici Orlov este un jurnalist sportiv, ajuns în 2025 la 80 de ani, încununați cu o transmisiune specială, la final de carieră, în meciul de campionat Zenit Sankt Peterburg – Rubin Kazan, 4-0. Nu a terminat Facultatea de Actorie, precum unii dintre colegii săi de breaslă, dar soția și fiica profesează în domeniul teatrului.
A comentat pentru televiziunea sovietică și rusă, atât pentru cea generalistă, cât și, în special, pentru posturi cu tematică sportivă, de la «NTV», «NTV PLIUS», «Match TV», până la canalele regionale «5Kanal», «NTV - Petersburg», dar și pentru postul de radio «Zenit». Să amintim aici emisiunea televizată pe care a prezentat-o, «Capitala fotbalistică», pentru fanii sportului rege de pe Neva. De menționat faptul că Orlov a fost jucător, pentru o perioadă scurtă de timp, la Zenit și Dinamo Leningrad.
Ghennadii Orlov a scris cărți despre lumea fotbalului sau a fost coautorul lor: Expresul fotbalistic München – Mexic (1988), Verticalitatea lui Zenit - Un sfert de secol din istoria echipei petersburgheze (2015), Zenit - O nouă istorie 2.0 (2017), Eu sunt comentator (2018).
Reputatul comentator petersburghez a fost cel care s-a implicat în reeditarea cărții lui Kotă Maharadze Reportaj fără microfon, a doua ediție apărând (de data aceasta adăugându-se relatările unor prieteni de suflet) la editura din orașul lui Petru cel Mare «Academia Umanistă», în anul 2016.
1. Ghennadii Orlov, «Mircea Lucescu»
«Contractul cu noul antrenor principal al lui Zenit, românul Mircea Lucescu, a fost parafat în luna mai a anului 2016. Până în acel moment, timp de 12 ani, dumnealui a fost la timona lui Șahtior Donețk, aceasta fiind cea mai prodigioasă perioadă din istoria clubului. Contractul cu Lucescu a fost semnat pe doi ani, cu opțiune pentru încă unul. Pe 30 iunie a fost anunțat transferul lui Hulk la clubul chinez Shanghai SIPG, tranzacția ajungând la 55,8 milioane de euro, cu bonusuri, în plus, în ultima zi a ferestrei de transferuri a plecat de la echipă fundașul titular Ezequiel Garay, acesta transferându-se la Valencia. Imediat, la clubul Shanghai, pe Hulk l-a urmat Villas-Boas. Și nu e o simplă coincidență… În fereastra de transferuri din vară Zenit i-a achiziționat pe Robert Mak, mijlocașul naționalei Slovaciei, brazilianul Giuliano și fundașul Ivan Novoselțev, la echipă revenind veteranul Alexandr Kerjakov, căruia Lucescu i-a acordat toată încrederea, spunând-o deschis.
Pe 23 iunie 2016, în prima partidă, sub bagheta lui Lucescu, Zenit cucerește un nou trofeu – Supercupa Rusiei, triumfând, din nou, în disputa cu ȚSKA. (1-0).
La finele lui 2017, o părăsesc pe Zenit Serghei Semak, acesta ajungând tehnicianul lui Ufa și Axel Witsel, ultimul acceptând un contract fabulos din China.
Începutul epocii lui Lucescu a fost, după cum vedem, plin de evenimente.
Mircea Lucescu nu e doar antrenor, ci și manager. Asta ne indică faptul că el mizează pe o politică axată pe a face economii, pe a respecta ''fairplay-ul'' financiar, pe a investi din ce-ai câștigat. Se poate supraviețui din donații, așa cum procedează majoritatea cluburilor rusești, dar nu e corect. Trebuie să investești în pregătirea fotbaliștilor, trimițându-i să evolueze la un nivel superior. Merită menționat faptul că noul antrenor al lui Zenit cunoaște șase limbi străine, inclusiv portugheza. În plus, Lucescu a fost un fotbalist redutabil, a evoluat pentru naționala României, ajungând să antreneze echipe de top.
Îi suntem recunoscători lui André Villas-Boas și îi dorim cât mai multe reușite lui Mircea Lucescu. Sunt convins că nu se vor lăsa așteptate».
(Zenit - O nouă istorie 2.0, de Ghennadii Orlov, Sankt Petersburg: AST, Fragmentul: Mircea Lucescu, 2017[1])
2. www.sport.rambler.ru: «Interviu cu Ghennadii Orlov»
«- Cum ați ajuns comentator? – În 1973 a murit Viktor Sergheevici Nabutov, reputatul nostru comentator. Avea doar 56 de ani. Și pe mine m-a captivat această profesie. Am dat concurs pentru a ajunge comentator și a fost cu noroc, câștigându-l. Sunt pe baricade din decembrie - 1973 – 50 de ani în slujba radioului și a televiziunii! Am fost la microfon pe toate canalele. Am relatat de la 17 olimpiade. La 4 Campionate Mondiale am mers ca jurnalist de presă scrisă – din 1974 până în 1986. Am scris și o carte pe tema aceasta: ''Expresul fotbalistic München - Mexic''. În 1990, după ce Ozerov și Maharadze au încetat să mai comenteze, am relatat la turație maximă meciurile de la Cupa Mondială din Italia. Am comentat de la fața locului 6 Cupe Mondiale și 2 Campionate Europene. M-ați întrebat despre ziua de naștere – firește că-n asemenea momente o să fac o retrospectivă a drumului parcurs.
''Ghena, n-o să te îmbogățești, dar va fi captivant''.
Aveam un amic, pe Mihail Esterlis, corespondentul ''Adevărului leningrădean''. Fiind încă jucător activ în acea perioadă, l-am întrebat: ''Mișa, cum o duc jurnaliștii?'' Eram la curent cu felul în care aceștia se îmbrăcau. Duceau o viață modestă. Și Esterlis mi-a replicat: ''Ghena, n-o să te îmbogățești, dar va fi captivant''.
- Frumos spus. E un moment care a meritat menționat. E firesc că atunci când am ajuns la televiziune deja era o altă situație. Acolo erai mai bine remunerat. Nu totul însă se rezumă la bani. Fericirea unde trebuie căutată? Comentând Jocurile Olimpice, i-am urmărit, fără să-mi propun asta, pe cei mai puternici oameni de pe planetă. Reprezentanții tuturor disciplinelor sportive. I-am cunoscut pe toți olimpicii noștri. Toți sunt extrem de talentați și toți au caractere diferite. Fiecare în parte. N-ai cum să nu remarci acest aspect. Sunt conștienți de valoarea lor și o demonstrează prin reușitele acestora, prin rezultate. Cea mai importantă rămâne atmosfera de sărbătoare. De 17 ori am ajuns la sărbătoarea vieții. Oameni din diverse țări, din toate colțurile lumii, doresc să fie un sprijin și să întrețină relații cordiale. Același sentiment l-am avut la Campionatele Mondiale și Europene de fotbal. Cu excepția lui 2010.
- Ce aveți în vedere? Nu e bine ca astfel de țări să fie gazda unor Campionate Mondiale. Blatter și noul președinte FIFA promovează ideea că aceștia răspândesc fotbalul pe tot mapamondul. Așa o fi! Deși pentru organizarea Cupei Mondiale sunt necesare unele condiții climatice, stadioane la un anumit standard. În Africa de Sud m-am dus să transmit de la Port Elizabeth. Pe harta de acolo, în ghidul de prezentare a trei raioane era scris: ''Există un criminal prin preajmă, e interzisă circulația''. Cum e posibil așa ceva, de ce? M-am trezit acolo fără laptop – mi l-au furat chiar din căruciorul de la magazin. Niște copii alergau prin zonă și l-au apucat de un capăt. Stadioanele construite după aceea sunt goale. Am fost de multe ori întrebat: care e cel mai atractiv campionat?
- Care e răspunsul dumneavoastră? – Cel mai fascinant, după mine, a fost Campionatul Mondial din Spania – 1982. Atunci italienii au trecut de grupe după trei rezultate de egalitate. Jurnaliștii din ''Cizmă'' au părăsit competiția, în semn de protest față de fotbalul plictisitor, încurajat de Bearzot!
- Incredibil. – Mare a fost surprinderea, când Italia a câștigat Cupa Mondială! E posibil ca Bearzot să fi gândit o asemenea strategie, naiba știe. Și el a fost un geniu. Jucătorii s-au transformat peste noapte. E foarte important să-ți dozezi efortul pentru o perioadă îndelungată. În 1978, în Argentina, după primele două partide ale Italiei toți erau entuziasmați: aceștia vor fi noii campioni mondiali. A fost suficientă o singură înfrângere, ca să clacheze. Bearzot și-a învățat lecția și a pregătit echipa, ca să ajungă în vârf de formă în partidele decisive. Paolo Rossi a câștigat titlul de golgheter al competiției. Italienii au trecut de argentinieni, cu Maradona în primul ''11'' (a fost eliminat în acest meci[2]) și apoi de Brazilia lui Falcao și a celui supranumit Doctorul...
- Socrates. – Desigur. Brazilia avea o echipă bună, dar italienii i-au învins pe toți, iar în finală au câștigat în disputa cu germanii. E un exemplu pentru felul în care evaluează jurnaliștii. Nu trebuie să te grăbești – așteaptă, suferă. Apropos, în 1982 Uniunea Sovietică a avut o echipă valoroasă.
Pe 31 ianuarie s-au împlinit 50 de ani de la prima dumneavoastră transmisiune a partidei de hochei SKA - ȚSKA, în tandem cu Nikolai Ozerov. Cum a fost? – O luăm pe rând. Pe 1 noiembrie am dat probe de comentator al sportului rege trei pretendenți: câte 10 minute fiecare. Am fost repartizat după Valera Nikitenko, actor al teatrului de comedie, îmi pun căștile, mă așez. În acele momente Tolia Zincenko execută o lovitură liberă de la cca 30 de metri. Ninge, apoi apare soarele. Iar portarul Goghia scapă mingea alunecoasă în poartă. Spun pe post: ''Era inevitabil. Balonul s-a rostogolit ca o bucată de săpun''. Și fraza respectivă a atras atenția comisiei! Filippov, președintele acesteia, a fost pe fază: ''Omul este înzestrat cu darul vorbirii, caută metafora''. După o perioadă de timp mă trezesc chemat la secția de cadre: ''Veniți repede, v-a chemat președintele''. Pe 13 decembrie am fost angajat în cadrul comitetului de televiziune și radiodifuzune. Am rugat de la bun început să răspund de Moscova – să văd, cum trudesc colegii. Am activat o săptămână în preajma sportivilor și comentatorilor consacrați. Am fost un norocos. Am absorbit ca-ntr-un burete tot ce-am văzut și auzit.
Ozerov vorbea o limbă rusă impecabilă, avea școala MHAT, era maestru emerit al sportului. Nina Eromina, Anna Dmitrieva, Evghenii Maiorov – toți erau maeștri emeriți ai sportului. Alexandr Ivanițki, redactorul principal, era campion olimpic. Mai erau și alți comentatori din aceeași categorie. În cadrul acestei redacții nu se punea problema dobândirii competențelor și a cunoștințelor sportive. Am văzut, cum trudeau la microfon. Campionul improvizațiilor era Naum Dâmarski. Cunoștințele din lumea sportului, arta de a avea o intonație a la Ozerov sau a celorlalți m-au determinat să mă gândesc la modul cel mai serios cât de dificilă e această profesie.
Să ne întoarcem la primul meci comentat. Pe 31 ianuarie la Leningrad vine Ozerov pentru a comenta meciul SKA - ȚSKA. Suntem în 1974. De ce să mai trimiți un alt comentator moscovit, dacă există unul de acolo? În acea perioadă ȚSKA era considerată naționala Uniunii. Avea în componența sa numai staruri. Tarasov era antrenorul lor. Înainte de meci, s-a format un rând fără de sfârșit. Toată noaptea suporterii s-au adunat în fata caselor de bilete, au aprins focuri de tabără. L-am întâmpinat la gară pe Ozerov, l-am invitat la mine acasă. Seara am mers la partida de pe ''Iubileinâi''. După încheierea primei reprize acesta a anunțat în direct: Închei relatarea primei reprize, celelalte două vor fi comentate de Ghennadii Orlov, un comentator tânăr și talentat. Eu o să mă duc la ''Farul''.
- Și cum a fost premiera? – O nebuloasă. ȚSKA a repurtat victoria, dar mi-a rămas în minte altceva: toți tehnicienii mișunau în jurul cabinei mele și trăgeau cu coada ochiului. Se zvonea, că li se comunicase de la Moscova despre o defecțiune de sunet, ca și cum cineva și-ar fi epuizat bateriile. Le răspund: ''Probabil, eu le-am consumat, din instinct. Doar sunt fotbalist!'' Mai am și acum momente când picioarele nu pot sta locului. Însă evoluția mea la microfon a fost apreciată de cei din Moscova. Apoi am fost pus la înaintare. Am comentat chiar și înot.
- Cum ați ajuns până acolo? – M-au convins! Arkadi Falkovici Ratner era redactorul adjunct al transmisiunii. El mi-a propus să mă pun la punct cu înotul în ideea de a comenta Jocurile Olimpice. În acea perioadă erau mulți înotători din Leningrad. Prima mea transmisiune a fost realizată de la partida URSS – RDG din bazinul SKA, de pe Strada Lituaniană. Est-germanii aveau o națională fantastică. Femeile semănau cu bărbații. Cine a văzut atunci, nu a uitat, cu siguranță. Era în plină desfășurare lupta nebună împotriva dopajului. Existau laboratoare secrete. Nu pot să afirm că ai noștri erau străini de situație.
- Erau străini? După Olimpiada de la Moscova mulți au fost premiați cu medalii și tot felul de distincții, inclusiv subsemnatul, pentru transmisiunile efectuate. Citesc lista cu premianții: Rogozkin, directorul de la NII[3], ''pentru producerea de biscuiți destinați sportului''. Firește că RDG și URSS au fabricat așa ceva, n-ai cum să nu recunoști. Și azi produc! Sportivii, antrenorii, din păcate, recurg la asemenea metode. Reprezentativa RDG-ului i-a învins pe toți și, surprinzător, în final, naționala URSS-ului triumfă, după numărul de medalii. Antrenorul principal Vaițehovski, tatăl campioanei olimpice și al renumitei jurnaliste Elena Vaițehovskaia, văzându-mă, a exclamat: ''Ghennadii, ți-a surâs zeița Fortuna, ești un norocos!'' De atunci, mai exact, din 1978, rezultatele înotătorilor noștri au fost de valoare mondială. Am comentat înot până în 1986.
- Prima Olimpiadă pe care ați comentat-o a fost cea de la Montreal? – Da. Cea din 1976. De altfel, am ajuns în Canada, pe cont propriu, în calitate de jurnalist de presă scrisă. Ca fost jucător, am fost rugat să relatez partidele de handbal și volei. Handbalistele au participat pentru prima oară în cadrul Jocurilor Olimpice. Și ambele noastre naționale de handbal au ajuns campioane, vă imaginați ce bucurie ne-au adus? La volei: feminin – aur, la masculin – argint. Am avut șansa de a comenta aceste victorii superbe».
(www.sport.rambler.ru: Interviu cu Ghennadii Orlov: Zenit, URSS, Ucraina, Lobanovski, Sadârin, Brodski, Ozerov, Match TV, Fragmentul Cum am ajuns comentator, 2.03.2024)
3. Zenit Sankt-Petersburg – AEK Atena, 4-2, 2010, «NTV»: Ghennadii Orlov
«Luković…! Luković…! Șut…! Lazović…! Acesta din urmă lovește balonul cu stângul, de fapt, cu călcâiul și, mai mult, îl lobează, înscriind pentru a doua oară în partida de azi. Primul gol l-a marcat de la punctul cu var, iar, acum, din acțiune. Cei doi au gândit faza ca niște șahiști: au căutat veriga slabă pentru a străpunge apărarea adversă, încercând să pătrundă pe flancuri și reușind să-l cucerească pe cel stâng».
(Ghennadii Orlov, «NTV», Europa League, Faza Grupelor (Grupa G), Etapa a II-a, Zenit Sankt Petersburg – AEK Atena, 4-2, 2010)
4. Bibliografie
1. Petru Istrate, Reporteri sportivi din România și Federația Rusă. Scurtă antologie, Iași: Institutul European, 2021.
2. Орлов Г.С. Зенит. Новейшая история 2.0. – СПб.: АСТ, 2017.
3. facebook.com // «Zenit Football Club»: Первый гол Зенита над Рубином, комментатор канала «Матч-Премьер»: Геннадий Орлов.
5. www.sport.rambler.ru // Interviu cu Ghennadii Orlov: Zenit, URSS, Ucraina, Lobanovski, Sadârin, Brodski, Ozerov, Match TV: Cum am ajuns comentator, 2.03.2024.
6. www.youtube.com // Зенит – АЕК 4-2 (4-1 - Лазович), 2010, «НТВ», комментатор: Геннадий Орлов.
[1] Traducerea fragmentelor, din meciurile comentate (plus decriptările), carte și interviu, ne aparține.
[2] Maradona a fost eliminat în meciul Argentina - Brazilia, nu în disputa Squadrei Azzurra cu Argentina! (N.B. Remarca noastră)
[3] NII – rus.: Научно-Исследовательский Институт (НИИ) – rom.: Institutul de Știință și Cercetare