3. Ludmila Gurcenko – legendara actriță rusă

«Este de o graţie infinită, este o fiinţă suavă, cu talie de albină, cu ochi de copil întrebător, cu iuţeală de veveriţă, cu o imensă poftă de a şti şi de a trăi, cu un glas ce­lest».

- Dumitru Ion Suchianu

Una din cele mai iubite şi populare actriţe ruse, Ludmila Markovna Gurcenko (1935, Harkov – 2011, Moscova) a devenit un simbol al filmului sovietic, evidenţiindu-se printr-o activitate cinematografică prodigioasă, dar şi în teatru, muzică, literatură: filmografie: (Calea adevărului, 1956, debutul în cinematografie; Noapte de Carnaval, 1956,cu melodia de neuitat: «Cinci minute...», pentru care a devenit celebră încă de la 21 de ani; Fata cu chitara, 1958; Îmblânzitorii de biciclete, 1963; Douăzeci de zile fără război, 1976; coproducţia Mama, 1976,un musical fantastic; Cinci seri, 1978; Siberiada, 1978; Logodnica mecanicului Gavrilov, 1981; Gară pentru doi, 1982; Dragostea şi porumbeii, 1983; Aplauze, aplauze, 1984; Vila noastră de vacanţă, 1990; Sex Tale, 1991, după Vladimir Nabokov; Hoaşte bătrâne, 2000; musicalul biografic Legenda, 2011, ultimul ei rol), teatru: (Fără cruce, după Vladimir Tendriakov, 1963; Roşu şi negru, după Stendhal, 1964; Biroul fericirii, după o idee originală aparţinând Agatha Christi, 1998), muzică (Cântece de război; Cântece favorite, CD, 1997; Adio, XX..., CD, 2001), cărţi autobiografice (Copilăria mea adultă - Moscova, 1982; Aplauze – Moscova, 1987; Liusia, stop! - Moscova, 2003).

A colaborat cu regizori celebri precum Eldar Riazanov, Nikita Mihalkov, Piotr Todorovski, Andrei Koncealovski, Vladimir Menşov, Alexei German, Georghi Şenghelia, Victor Buturlin, Evgheni Ghinzburg, filmografia sa incluzând circa 100 de pelicule. Roluri memorabile: Liusia din Calea adevărului, Lena Krâlova din Noapte de Carnaval, Nika din Douăzeci de zile fără război, Capra Rada din Mama, Tamara Vasilevna din Cinci seri, Taia Solomina din Siberiada, Rita din Logodnica mecanicului Gavrilov, Vera din Gară pentru doi, Raisa Zaharovna din Dragostea şi porumbeii, Gonciarova din Aplauze, aplauze, Ludmila Kozlova din Vila noastră de vacanţă, Liza din Hoaşte bătrâne.

Strălucitoarea şi fermecătoarea actriţă (s-a căsătorit de şase ori, toţi aleşii ei fiind oameni ai creaţiei) a arătat o extraordinară capacitate de a se metamorfoza în fiecare din rolurile primite.

Filmul Mama, o coproducţie româno-sovieto-franceză (peliculă regizată de Elisabeta Bostan, după basmul Capra cu trei iezi de Ion Creangă), singurul film românesc realizat în trei versiuni (română, rusă, engleză) şi parţial în franceză, reprezintă o feerie cântată şi dansată, într-un torent de culori. Mama Rada, o capră inteligentă şi iubitoare, trăieşte fericită cu cei 5 iezi ai săi până când unul dintre ei este răpit de banda lui Titi Suru, un lup mafiot. Ticălosul patruped doreşte obţinerea unei importante sume de bani, însă, în final, protectoarea mamă, cu ajutorul suflării întregului sat, pune la cale o capcană (o copcă săpată în gheaţă) pentru pedepsirea lupului. Acesta din urmă vine să ia banii promişi, dar cade în apa îngheţătă, finalul găsindu-l speriat de moarte. Iezii sunt recuperaţi, acţiunea terminându-se pe patine, cu cântece, joc şi sărbătoare. Filmul impresionează publicul prin virtuţile muzicalului, fiind adresat tuturor vârstelor. A fost evidenţiat la Festivalul Internaţional de la Moscova (1977), primind Premiul Special al Juriului.

În drama psihologică Cinci seri (regia Nikita Mihalkov), ecranizare după o piesă de Alexandr Volodin, magistrala protagonistă a jucat rolul unei femei însingurate, dar cu principii sănătoase de viaţă. Aceasta a început din nou să vibreze atunci când iubirea a revenit în sumbra sa viaţă. Tamara Vasilievna şi Alexandr Petrovici Ilin s-au despărţit în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, dar, după şaptesprezece ani, pe durata a cinci seri, dincolo de reproşuri şi amintiri, de explicaţii şi mărturisiri, şi-au regăsit dragostea de altădată într-un apartament din Moscova acelor ani.

Un alt personaj memorabil a rămas în istoria acestei arte protagonista din Logodnica mecanicului Gavrilov (regia Piotr Todorovski). Deşi la 40 de ani, cu adolescenta Tania, fotografa Rita a fost fidelă alesului inimii, Lev Gavrilov, care însă nu a venit la ora programată la «Starea civilă», provocând iubitei îngrijorare şi umilinţă. Aceasta a trăit cu speranţa că el va apărea. În ciuda ghinioanelor şi a dezamăgirilor trăite, frumoasa logodnică şi-a păstrat demnitatea şi puterea de a o lua de la capăt. De remarcat premiul primit de actriţă în cadrul Festivalului Internaţional de Film «Manila» (1982) pentru cel mai bun rol feminin.

Gară pentru doi (regia Eldar Riazanov) a avut o eroină cu aceeaşi putere de transformare: de la fluieratul nepăsător la surâsul printre lacrimi, de la resemnare la dragoste, toate sentimentele fiind adunate în tăcerea cutremurătoare din timpul vizitării sortitului puşcăriaş nevinovat. Nefericita ospătăriţă Vera din gara Zastupinsk s-a întâlnit printr-un concurs de împrejurări şi întâmplări cu pianistului ghi­nionist Platon Riabinin, condamnat pentru că a luat asupra-i accidentul de maşină săvârşit de ne­vasta lui, o prezentatoare tv a «Timpului probabil».

Firul acţiunii se schimbă tulburător: pianistul pierde trenul spre Griboedov, paşaportul lui ajunge la şeful de tren Andrei, banii îi sunt furaţi în sala de aşteptare, dar descoperă o femeie adevărată, chelneriţa dedicându-se unei iubiri aflate sub semnul sacrificiului şi dovedind, în final, când va merge, în locul superficialei soţii, să-l viziteze pe Platon la puşcărie, calităţi umane nebănuite. Nu întâmplător, filmul a fost printre nominalizări în cadrul Festivalului Internaţional de la «Cannes» (1983).

Сunoscutul regizor şi actor rus Nikita Mihalkov i-a schiţat un portret de suflet: «Ludmila Gurcenko a îmbinat minunat creativitatea cu personalitatea! Ea nu putea să joace nimic dacă nu adapta rolul la unele trăsături de caracter. Când acest lucru coincidea, era pur şi simplu „cântec”! Era mereu o delectare să te uiţi la ea, să lucrezi cu ea».

BIBLIOGRAFIE

1. www.google.ro, www.google.ru, www.gurchenko.ru

2. Гурченко Л.М. Люся, стоп! – М.: ЗАО Изд-во Центрополиграф, 2003.

(Lucrări ştiinţifice. Eseuri. Articole, Festivalul Internaţional A.R.T.E., Ediţia a 5-a, Iaşi: PIM, 2015, P.50-51. - ISBN: 978-606-13-2427-9)