I. Articole științifice

1. «Eul actoricesc» și «eul jurnalistic» în «Reportaj fără microfon», de Kotă Maharadze

Аннотация

В данном материале представлена книга «Репортаж без микрофона» знаменитого грузинского (и советского) спортивного комментатора и театрального актёра Котэ Махарадзе.

Konstantin (Kotă) Ivanovici Maharadze (1926-2002) - unul dintre corifeii reportajului sportiv de radio și, în special, televiziune, din spațiul ex-sovietic, alături de V.S. Siniavski, N.N. Ozerov, Vl.N. Maslacenko, dar și un actor georgian consacrat la cele două mari teatre din Tbilisi («Ș. Rustaveli» și «K. Mardjanișvili»), fiind, de asemenea, fondatorul și directorul Teatrului «Veriko».

Kotă Maharadze a debutat la zece ani, ca balerin, de-a lungul prodigioasei sale cariere actoricești (cca 100 de roluri jucate) interpretând personaje memorabile, precum: Karenin, Hamlet, Uriel Acosta, Kvaci: «,,Vremile ieșitu-și-au din matcă”- mi-am amintit de replica lui Shakespeare. Mereu reținutul Nodar Parsadanovici a dat frâu liber fanteziei… Dar, toate speranțele, fără a fi fundamentate logic, m-au pus pe gânduri: și dacă nu e totul pierdut, doar aceste cuvinte le-a rostit chiar Nodar Ahalkați…»[1](Kotă Maharadze – «Reportaj fără microfon», Moscova: Olma-Press, 2001).

În cadrul reportajului sportiv, în patru decenii de activitate, a efectuat peste trei mii de transmisiuni, două dintre comentariile lui Maharadze devenind antologice: primul, din partida URSS – Ungaria, 6-0, de la C.M. din Mexic, 1986 și, mai ales, cel din finala Cupei Cupelor dintre «Dinamo» Tbilisi și «Carl Zeiss» Jena (RDG): «Jucătorii din Tbilisi sunt în atac! Kipiani!... Daraselia!... A intrat în careu! Poate să şuteze! Al doilea dribling! Şut! Goool! Goool! Goool!... Gool! Vitalii Daraselia, cu trei minute şi jumătate înainte de finalul meciului, înscrie în poarta echipei «Carl Zeiss» Jena! 2-1! Extraordinar!» (Kotă Maharadze – «Televiziunea Centrală» şi «Radioul Unional», Finala Cupei Cupelor, «Dinamo» Tbilisi – «Carl Zeiss» Jena, 2-1, 1981).

În România, vocea magică, originalitatea și expresivitatea exprimării, subtextul georgian, rezultat din vocabular și pronunție, talentul actoricesc – Konstantin Ivanovici se evidenția printr-o tehnică a respirației caracteristică reprezentațiilor teatrale clasice – și multe alte particularități ale stilului său inconfundabil sunt remarcate de maestrul Ioan Chirilă, cel care, relatându-ne Mondialul mexican din 1986, e impresionat de artistismul și fantezia comentatorului din Caucaz: «Curând vor relua atacurile. Mai sunt însă doar 20 de minute. Cine ar fi crezut? – după, celebrul, de pe acum “şase de o” al lui Maharadze, la al şaselea gol al lui Lobanovski în poarta lui Disztl?...» (Ioan Chirilă, «Frumoasele noastre duminici»).

Cartea lui Kotă Maharadze «Reportaj fără microfon» a fost publicată la editura Olma-Press din Moscova, în 2001, fiind apoi tradusă în limbile georgiană (purtând numele unuia dintre capitole, «Slugă la doi stăpâni», de aici cele două mari teme ale ei: reportajul sportiv și teatrul) și ucraineană. De asemenea, a fost reeditată, în 2016, de editura petersburgheză «Academia Umanistă», adăugându-se relatările unor prieteni de suflet. Unul dintre aceștia, Ghennadi Orlov, reputatul comentator al canalului sportiv «Match TV», cel care comentează ca nimeni altul partidele disputate de «Zenit», lansează o invitație provocatoare: «Oricine va dori să o lectureze, va fi imediat captivat de aceasta» (www.ohtapress.ru).

Cele douăzeci și unu de capitole, cu tot cu «Prefață», au denumiri semnificative, dincolo de omniprezentul jurnalism sportiv, componenta culturală coexistând cu cea cotidiană. Lecturând cartea pe nerăsuflate, ne vom familiariza cu personalități din lumea sportului și a artei aparținând, în primul rând, Georgiei: de la hipism (Aleoșa Haindrava) la balet (Vahtang Ceabukiani), de la teatru și film (Veriko Andjaparidze, Sofiko Ciaureli, Vladimir Ivanovici Nemirovici-Dancenko, dar și rușii Konstantin Stanislavski, Vasilii Kacealov, Tatiana Veceslova) la literatură (Vladimir Maiakovski, Konstantine Gamsahurdia, poetul rus Serghei Esenin) și, desigur, la sportul-rege (Boris Paiceadze și pleiada de jucători ai lui «Dinamo» Tbilisi, câștigători ai Cupei Cupelor, în frunte cu «inegalabilul» David Kipiani și antrenorul emerit Nodar Ahalkați). În plus, referirea la un vers dintr-o melodie din vremuri apuse («Asta a fost tot») ne-a adus aminte de interpretarea ei de către legendarul actor și cântăreț georgian Vahtang Kikabidze, în timp ce titlul unui cântec specific acelei perioade din repertoriul lui Bulat Okudjava («Luăm totul în propriile mâini, prieteni») a încheiat cu brio incursiunea în fascinanta cultură gruzină.

Fotbalul etalat de «vrăjitorii» dinamoviști din capitala Georgiei îi inspiră pe artiști, cel mai bun exemplu în această privință fiind versurile consacrate de poetul Evgheni Evtușenko lui Gaioz Djedjelava:

«Cu eleganța-i georgiană

Tăia-n bucăți viscolul înăsprit,

De parcă acolo s-anăscut –

Cu mingea jonglând necontenit…

O frunză-n pași de virtuoz,

Așa-ți dansează, ce alb perfect!

Fantastic era șutul lui Gaioz,

,,O folha seca” de efect».

Unele teme impresionează prin simplitatea și naturalețea lor: familia (părinții, soția - actrița Sofiko Ciaureli și cei doi copii, Iviko și Maka, aceasta ajungând actriță și balerină de succes), medicina, cercetarea și chiar statistica, сăci ultima «știe tot și vorbește despre multe».

Colegii-comentatori formează o echipă redutabilă, din ea făcând parte, alături de K.I. Maharadze, N.N. Ozerov, Vl.N. Maslacenko, V. Nabutov și, desigur, georgianul Erosi Mandjgaladze - «un actor de calibrul lui Kacealov, cu o voce amintind de Șaliapin și o dăruire de sine apropiată de a lui Peter O'Toole».

Ultimele două capitole au în prim plan pe «regele» Pele și situația actuală a fotbalului în fosta CSI, unde îndrăgitul comentator speră că sportul-rege «va renaște precum pasărea Phoenix din propria cenușă și se vor ridica noi echipe, noi Fedotovi și Paiceadze, Strelțovi și Meshi, Blohini și Kipiani».

În final, Măria Sa, Microfonul acceptă rolul celuilalt «stăpân», unul cel puțin la fel de important, «disputa» lui Maharadze, dintre «eul actoricesc» și «eul jurnalistic» încheindu-se cu o remiză de aur, în beneficiul sportului și culturii Georgiei (și nu numai) din perioada sovietică și postsovietică.

(Anul european Dimitrie Cantemir 2023, Ediţia a 20-a, Iaşi: Vasiliana_’98, 2023, P.15-17. - ISSN (-L): 2392-8530; ISBN: 978-973-116-826-5)

[1] Traducerea fragmentelor din rusă în română ne aparține